Leacuri şi reţete mănăstireşti. Nr. 34 (10 august - 10 octombrie 2020)

EDITORIAL – CU MASCĂ, FĂRĂ MASCĂ?



Și cu mască, și fără mască. Acolo unde locul și conjunctura o impun.

S-a creat o dihonie în lumea românească de azi pe tema COVID-19. Toată presa, tot internetul, toate rețelele de socializare numai despre asta vorbesc: e real sau nu virusul, e ucigător, e scăpat din laborator, ne aflăm în plin război epidemiologic, ne paște o dictatură mondială, ce fel de criză vom avea după pandemie, va exista un vaccin rapid etc.?

Nimeni, dar absolut nimeni nu cred că poate da un răspuns complet acestor întrebări. Nu există putere atât de mare (politică, militară, economică, mediatică etc.) încât să țină în șah toată omenirea, dar să aibă și cheia problemei. Situația s-a complicat mult prin panica și suspiciunea uriașe care s-au creat, de aceea oamenii sunt încă și mai greu de convins să urmeze reguli stricte, dar și să trăiască firesc, atunci când este cazul.

Noi, creștinii, trebuie să avem discernământ și să nu-L ispitim pe Dumnezeu, dar nici să-l smintim pe aproapele. Adică: nici bravură inutilă, sfidând regulile sanitare, nici spaimă paralizantă, mergând până acolo încât nici în Hristos să nu mai avem încredere. Lui Dumnezeu nu-I plac nici inconștienții, nici lașii! Viața noastră religioasă trebuie să meargă înainte, adaptată la noile condiții. Care, fie vorba între noi, sunt suportabile. Nu e nimic jignitor să te speli bine pe mâini, să te dezinfectezi cu seriozitate, să porți masca de protecție când stai între mulți oameni și să încerci, pe cât posibil, contacte umane directe mai rare. Mâini strânse călduros, îmbrățișări, săruturi pe obraz și alte gesturi firești ar trebui drămuite. Va trece și asta, veți vedea! Și atunci trebuie să ne bucurăm cu toții că am scăpat! Nimeni nu mai trebuie să fie sacrificat pe altarul pandemiei, nimeni nu mai trebuie să iasă din boala asta cu sechele pe toată viața. Depinde de noi, de gradul de civilizație, dar și de empatia creștină: îl iubim pe aproapele, și tocmai pentru că îl iubim păstrăm (un timp) distanța. Dragostea se poate manifesta în mii de feluri, ține de noi să le alegem pe cele potrivite. Dar ține tot de noi să ne ținem virușii „acasă”. Dacă fiecare ar face asta, adio COVID-19! Îmbrățișarea ar fi iar posibilă, fără teamă, fără rest, fără umbră de îndoială.

În rest, Hristos euharistic e viu, lucrează, tămăduiește, întărește, curățește!

Răzvan Bucuroiu