Imperativul trezviei în teologhisirea părintelui Miron Mihăilescu. Volumul III

Părintele Miron operează în noi, discret, cu o teologie a delicateței, o deschidere de orizont. Nu poți dobândi condiția veacului viitor fără ca acesta să te preocupe încă de pe acum. Nu poți să crești dacă nu te hrănești. Realitatea este profundă, nu merită să o atingi doar cu suprafața superficială a preocupărilor tale, nu este productiv în plan existențial să nu o întâmpini cu resursele tale adânci, care se cer eliberate din amorțire și puse în lucrare. Fără Duhul SFânt  nu știm cine suntem în realitate. Ăntru El se face întâlnirea cu adâncul din noi. De aceea avem nevoie să trăim o viață în Duh, adică o viață duh-ovnicească, iar spre această descoperire ne ajută pătrunderea și tâlcuirea de sensuri teologice de câtre părintele, adevărată hrană, care să ne stimuleze convertirea modului de funcționare a minții noastre înspre trăirea unei intimități cu dorirea și gândirea lui Dumnezeu pentru noi.