"Fiule, m'am vrut să-ţi fiu candelă de ceas târziu…"!

Îţi scriu dis-de-dimineaţă! Elanul tău e bun şi sfânt, cât rămâi în bunătate şi sfinţenie! Dacă el te înrăieşte, poate fi periculos! De-aceea ţi-am cerut răbdare, cuminţenie şi "înţelepciune"! Părinţii, fraţii, locul şi timpul care ne însoţesc fiinţarea sunt alese de Dumnezeu, şi nu sunt la întâmplare. Însă nu ele rămân determinarea vieţii noastre pământeşti, ci Dumnezeu, Care ni le-a pus înainte, fără să le excludem, pentru că ele întregesc "Adamul" personal, parte integrantă din "Omul" mântuit!
Poate e greu cuvântul, dar mare e iubirea şi nu mă tem că nu voi fi înţeles!