Dă-mi, tinere, inima ta

Raluca prelipceanu se joacă destins, cu o frumuseţe de idee rară şi cultivată, cel mai probabil, în cultura ei universitară pe care, voit, o lasă în urmă pentru a se bucura de harul lucrării în voia lui Dumnezeu. Ideile catehetice, pornind de la cele de teologie "filosofică" şi atingând deseori teologia practică, sunt prezentate cu limpezime şi coerenţă, fără ifose "dogmatizante", dar cu atenţie la conţinutul dogmatic, cu acrivie, dar şi cu o nedisimulată jovialitate cu idee, dată de libertatea laicului faţă de rostirea - etichetă dinspre care, vai, deseori, suferă mărturia noastră publică.
Inteligentă şi luminoasă, asemeni peneloforului iconar, Raluca Prelipceanu vă propune o deschidere de dialog catehetic pe seama unei mărturii personale. Merită să citiţi un suflet care a dat suflet învăţăturii de credinţă. Pentru ca din credinţa vie să ne luăm conţinut de viaţă. La vreme de gaming pedagogic, cateheza nu se poate lipsi de transparenţa jocului ce o apropie de inima cititorului. Ralucăi Prelipceanu îi reuşeşte.

Pr. conf. univ. dr. Constantin Necula