Căsuţa cu tristeţi luminate

Casa fusese, în urmă cu zeci de ani, una patriarhală: case simple, fără etaj, cu cel mult patru camere, case în care, iarna, se făcea focul în sobă, iar vara, se lua prânzul, în familie, sub coroana nucului din curte. Pe vremea aceea, vecinii se cunoşteau între ei, erau prieteni, porţile şi uşile nu se încuiau, iar pe carosabilul pe care uneori circulau maşini, copiii se jucau cu mingea sau cu sania, în funcţie de anotimp...