Cântarea spirituală

"Cântarea spirituală redă întregul proces al evoluţiei mistice, fiind scrisă de un suflet profund fascinat de toate frumuseţile creaţiei. Pentru Ioan al Crucii, acestea sunt un limbaj tainic, metaforic, prin care încearcă să exprime cele ce se desfăşoară în ascuns în sufletul său. Avem într-adevăr de-a face cu un misterios cod de simboluri, care conţin o asemenea abundenţă de sensuri, încât însuşi Sfântului i se pare cu neputinţă să găsească cuvintele potrivite, pentru a explica tot ce i-a murmurat Duhul Sfânt cu suspine negrăite.

Căci numai Duhului I se datorează aceste strofe. Duhul Sfânt le-a dăruit acelui suflet, în care şi-a găsit lăcaş, şi astfel de lucruri nu pot fi descrise sau explicate în întregime, nici măcar de către cel pe care Harul l-a alea. Din acest motiv, poetul renunţă din capul locului să explice totul. Nu doreşte decât să ofere unele explicaţii generale, păstrând întreaga bogăţie de sens a versurilor, pentru ca oricine să se înfrupte din ele în măsura capacităţilor sale şi sub imboldul propriului spirit.

Deducem de aici că Duhul Sfânt, care a insuflat unui suflet iubirea Sa, va deschide şi altor suflete iubitoare accesul către alte manifestări misterioase ale aceleiaşi Iubiri."

Edith Stein - Ştiinţa Crucii