Biserica Asiriană a Răsăritului

În Mesopotamia (între Tigru și Eufrat) a luat naștere primul centru al Bisericii Răsăritului, la Seleucia-Ctesiphon, capitala marelui Imperiu Persan (astăzi în sudul Bagdadului). De la începutul creștinismului și până în secolul al XIV-lea, această Biserică a cunoscut un impuls misionar extraordinar și o remarcabilă expansiune în Asia, aducând Evanghelia în Răsărit și chiar în Orientul Îndepărtat, din Persia până în India, prin Golful Persic, și până în China, unde a ajuns în secolul al VII-lea prin Asia Centrală și celebrul drum al mătăsii care lega China de lumea mediteraneană. Apoi, invaziile lui Timur (Tamerlan, 1370-1405) în Asia au dus la marele declin al Bisericii Răsăritului.

După genocidul suferit de creștinii din Imperiul Otoman în 1915 și masacrele ulterioare din Persia, Biserica Răsăritului și credincioșii ei au fost la un pas de dispariție. În secolul al XX-lea, scaunul patriarhal a fost mutat la Chicago (în Statele Unite), iar în septembrie 2015 la Erbil (în nordul Irakului). Mulți dintre credincioși au părăsit Orientul Mijlociu și au format comunități în diaspora, în lumea întreagă. Istoria creștinismului din Orientul Mijlociu și de mai departe, din Asia Centrală și de Est, este foarte puțin cunoscută.

În această carte, cititorul este invitat la o călătorie fascinantă în timp și spațiu, descoperind Biserica Răsăritului, o Biserică apostolică foarte veche a cărei istorie de două mii de ani în Asia constituie un capitol indispensabil al istoriei Bisericii universale.