Verde pentru viata

Verde pentru viata
Preț: 29,00 lei
Disponibilitate: în stoc furnizor - stoc 1
Editura:
Anul publicării: 2013
Pagini: 300

DESCRIERE

Verde pentru viata. - Victoria Boutenko …dezvoltând pe baza remarcabilelor sale descoperiri referitoare la puterea vindecătoare a verdeţurilor şi a sucurilor verzi cu pulpă, Victoria Boutenko a adăugat noi cercetări referitoare la rolul pe care îl joacă acizii graşi omega-3 şi omega-6 în sănătatea metabolismului, inclusiv date nutriţionale referitoare la anumite sucuri verzi cu pulpă şi descoperiri actuale legate de produsele organice comparativ cu cele convenţionale. Cercetările revoluţionare ale lui Boutenko de comparare a alimentaţiei cimpanzeului cu dieta americană standard rămân cheia de boltă a acestei cărţi iar descoperirile sale privind abundenţa de proteine din verdeţuri, rolul verdeţurilor în homeostazie, semnificaţia acidului gastric, modul în care sucurile verzi cu pulpă fac organismul mai alcalin, puterea tămăduitoare a clorofilei şi multe altele, le oferă cititorilor cheile pentru refacerea stării de sănătate şi pentru sporirea sănătăţii şi a stării generale de bine. Noile mărturii şi reţetele suplimentare din această ediţie le dau cititorilor şi mai multă încredere şi inspiraţie să exploreze ei înşişi sucurile verzi cu pulpă. Victoria Boutenko este autoarea premiată a cărţii Verde pentru viaţă. Mare maestru bucătar în materie de crudităţi, profesor, inventator, cercetător şi artist, Victoria Boutenko predă cursuri de viaţă sănătoasă în întreaga lume. Ca urmare a preceptelor sale, milioane de oameni beau sucuri verzi cu pulpă şi mănâncă alimente crude. În continuare, Boutenko străbate întreaga lume, împărtăşindu-şi tainele artei culinare pentru crudităţi şi povestea hotărârii ei, o adevărată sursă de inspiraţie. Locuieşte în Ashland, Oregon. Fragmente din cartea: …soţul meu, cei doi copii mai mici ai noştri şi cu mine avem o alimentaţie formată din alimente crude din luna ianuarie a anului 1994. Am adoptat această dietă radicală din profundă disperare, când medicii noştri nu ne-au mai putut oferi alte mijloace de a ne însănătoşi de pe urma bolii noastre îngrozitoare. Soţul meu, Igor, fusese mereu bolnav, din fragedă copilărie. La vârsta de şaptesprezece ani supravieţuise deja unui număr de nouă intervenţii chirurgicale. Suferind de hipertiroidism progresiv şi artrită reumatoidă cronică, la vârsta de treizeci şi opt de ani era o epavă totală din punctul de vedere al sănătăţii. Trebuia să-i leg şireturile în zilele ploioase, pentru că îi înţepenea coloana vertebrală din cauza artritei. Ritmul cardiac al lui Igor era peste 140 majoritatea timpului, în zilele însorite ochii îi lăcrimau şi îi tremurau mâinile. Igor se simţea în permanenţă obosit şi avea dureri aproape tot timpul. Medicul care se ocupa de afecţiunea tiroidiană, i-a spus lui Igor că putea să moară în mai puţin de două luni de zile dacă nu-i extirpa glanda tiroidă. Medicul care-i trata artrita i-a spus să se pregătească să-şi trăiască restul zilelor într-un scaun cu rotile. Eu am fost diagnosticată cu aceeaşi boală care l-a răpus pe tatăl meu: aritmie sau bătăi neregulate ale inimii. Aveam picioarele umflate permanent din cauza edemului, cântăream 140 de kilograme şi mă îngrăşam în continuu. Braţul drept îmi amorţea tot timpul noaptea şi mi-era teamă că o să mor în somn şi o să-mi las copiii orfani. Îmi amintesc că tot timpul mă simţeam obosită şi deprimată. Fiica noastră, Valia, se născuse cu astm şi alergii şi adeseori tuşea greu toată noaptea. Fiul nostru, Serghei, fusese diagnosticat cu diabet. Într-o bună zi, după ce plânsesem toată noaptea, am decis că trebuia să procedăm altfel dacă voiam să obţinem rezultate diferite. Atunci am început să încercăm diverse modalităţi de vindecare şi în cele din urmă am ajuns la ideea de a ne hrăni numai cu alimente crude. La momentul respectiv nu aveam nici cea mai vagă idee cum să gătim feluri rafinate şi nici că puteam să ne deshidratăm biscuiţii din in. Cu toate acestea însă, stingând flacăra de veghe a cuptorului şi încetând complet să preparăm termic mâncarea, am reuşit să ne vindecăm toate afecţiunile „incurabile” care ne ameninţau viaţa. Starea noastră de sănătate se îmbunătăţea atât de rapid, încât în trei luni şi jumătate, toţi patru am participat alături de alţi patruzeci de mii de concurenţi la cursa de alergare Bolder Boulder 10K. Chiar şi glicemia lui Serghei s-a stabilizat datorită noii sale diete şi faptului că făcea în mod regulat jogging. De când a început să mănânce alimente crude, nu s-a mai confruntat niciodată cu vreun simptom de diabet. Am fost extraordinar de surprinşi nu doar cât de rapid ne-a revenit sănătatea la normal, ci şi că eram cu mult mai sănătoşi decât fusesem vreodată. Am descris în detaliu povestea vindecării noastre miraculoase în cartea Familia Crudă: povestea adevărată a iluminării. Însă după mai mulţi ani în care ne-am hrănit numai cu alimente crude, am început să simţim cu toţii că atinsesem un platou la care procesul de vindecare se oprise şi chiar începuse să regreseze. După aproximativ şapte ani de alimentaţie exclusiv cu crudităţi, din când în când şi apoi din ce în ce mai frecvent, am început să ne simţim nemulţumiţi de programul nostru alimentar din acel moment. Am început să resimt o greutate în stomac după ce mâncam aproape orice fel de aliment crud, mai ales o salată cu sos. Din această cauză, am început să mănânc din ce în ce mai puţine verdeţuri şi mai multe fructe şi nuci. Am început să iau în greutate. Soţul meu a început să aibă foarte mult păr alb. Familia mea se simţea confuză în legătură cu dieta noastră şi adeseori părea să se întrebe, „Ce-ar trebui să mâncăm?” Au fost şi împrejurări în care ne era foame, dar nu aveam poftă de niciunul din alimentele „legale” pentru noi într-o dietă de crudităţi: fructe, nuci, seminţe, cereale sau fructe uscate. Salatele (cu sosuri) erau delicioase, dar ne făceau să ne simţim obosiţi şi somnoroşi. Ne-am simţit prinşi într-o capcană. Mi-amintesc că Igor se uita în frigider şi repeta în continuu, „Mi-aş dori să-mi fie poftă de ceva din ce e aici.” Aceste perioade nu au durat. La început am dat vina pe supraalimentaţie şi am reuşit să ne înnoim apetitul prin post, excursii şi alte genuri de exerciţii fizice sau muncind mai mult. În familie am crezut cu toată convingerea că crudităţile erau singura cale şi, prin urmare, ne încurajam unii pe alţii să rămânem la dieta cu crudităţi orice s-ar fi întâmplat, venind întotdeauna cu trucuri noi. Multe prietene mi-au povestit experienţe similare, punct în care încetaseră să mai mănânce sută la sută crudităţi şi au început să reintroducă în hrănire alimente preparate. În familia mea, am continuat să rămânem la crudităţi datorită faptului că ne-am sprijinit în continuu unii pe ceilalţi. În inima mea, zi de zi, a început să devină din ce în ce mai presantă o întrebare arzătoare. Întrebarea aceasta era, „Ne lipseşte ceva din dietă?” Iar răspunsul venea prompt: „Nu. Nimic nu poate să fie mai bun decât o alimentaţie cu crudităţi.” Şi cu toate acestea, semnele nedorite ale unei sănătăţi nu tocmai perfecte, indiferent cât de mărunte, continuau să iasă la suprafaţă prin simptome minore dar observabile, cum ar fi un neg pe o mână sau părul grizonat, ceea ce ne dădea îndoieli şi ne ridica semne de întrebare dacă dieta noastră cu crudităţi era într-adevăr completă, cel puţin în forma ei de moment. În cele din urmă, când copiii s-au plâns de sensibilitatea crescândă a dinţilor, am ajuns într-o stare în care nu mai puteam să mă gândesc la altceva în afara acestei enigme a sănătăţii. I-am scos din minţi pe toţi cei din jurul meu cu discuţiile permanente legate de ce ar fi putut să lipsească. În căutările mele înfrigurate, am început să adun date referitoare la toate alimentele care existau pentru specia umană. Cum zicea bunica mea, „Caută şi vei găsi.” După multe răspunsuri greşite, am descoperit în cele din urmă răspunsul corect. Am descoperit un anumit grup de alimente care corespundea tuturor nevoilor omului: verdeţurile. Adevărul este că în familia mea nu mâncam suficient de multe verdeţuri. Mai mult de-atât, nici măcar nu ne plăceau. Ştiam că verdeţurile erau importante, dar nu auzisem nicăieri care era mai exact cantitatea de verdeţuri de care aveam nevoie în dieta noastră. Aveam numai o recomandare vagă, să mâncăm cât mai mult cu putinţă. Pentru a afla ce cantităţi de verdeţuri trebuia să mâncăm… CUPRINS: Introducere 1. Îndrăzneşte să observi! 2. Ce lipsea din Planul nostru de alimente crude? 3. Cum se hrănesc cimpanzeii 4. Revoluţia sucurilor verzi cu pulpă 5. De ce e greu să-ţi placă verdeţurile? 6. Verdeţurile: o nouă grupă alimentară 7. Abundenţa de proteine din verdeţuri 8. Fibrele: buretele magic 9. Verdeţuri pentru homeostazie 10. Semnificaţia acidului gastric 11. Studiul Roseburg 12. Verdeţurile fac organismul mai alcalin 13. Solul sănătos este mai preţios decât aurul 14. Puterile vindecătoare ale clorofilei 15. Înţelepciunea plantelor 16. Verdeţurile: sursa primă de omega-3 17. Tribut pentru doctorul Ann Mărturii Mărturii ale participanţilor la studiul Roseburg Reţete de sucuri verzi cu pulpă Secrete importante Sucuri verzi cu pulpă, dulci Sucuri verzi aromate Suc super-verde Budinci Index Despre autor

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0222 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.