Vanga. Metode de vindecare si retete practice

Vanga. Metode de vindecare si retete practice
Preț: 19,90 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil - stoc zero
ISBN: 973-86602-5-4
Editura:
Anul publicării: 2010
Pagini: 202

DESCRIERE

…Vanga este cunoscută în toată lumea: mulţimile de oameni care i-au trecut pragul au creat numeroase legende despre ea şi acum este destul de dificil să trasăm o linie între adevăr şi legendă.

Vanga a trăit în concordanţă şi armonie deplină cu natura, făcând cu adevărat parte din ea. Tocmai de aceea, natura comunica, vorbea cu ea atât de explicit. După cum mărturisea ea însăşi, tot ce ne inconjoara e viu; nu există "natură moartă, totul este coordonat de materia superioară, adică de raţiune.

Ea a demonstrat atitudini deosebite in domeniul activităţii terapeutice. Medicii sunt uimiţi de rezultatele obţinute de ea.

"Farmacia Vangăi" cuprinde întreaga natură, plantele, florile, precum şi alte bunuri obţinute pe cale naturală, înzestrate, anume pentru om, cu miraculoase puteri de vindecare. Ştiinţa cedează ele multe ori în faţa acestui instinct medical.

Vanga s-a născut la 31 ianuarie 1911, în oraşul Strumiţa, în Iugoslavia, într-o familie de ţărani. S-a născut prematur (cu două luni înainte de termen), cu degetele de la mâini şi de la picioare nedezmembrate. Nimeni nu ştia dacă fata va trăi sau nu, dar ea a supravieţuit şi au numit-o Vanghelia, ceea ce înseamnă „purtătoarea de veşti bune”.

Vanghelia avea doar trei ani când, la naşterea celui de-al doilea copil, mama sa a murit. Pe tatăl său, Pande Suocev, îl îngrijora foarte mult viitorul fiicei sale. Ea a crescut sociabilă şi plină de viaţă. Cea mai îndrăgită ocupaţie pentru ea era jocul „de-a spitalul” in care o făcea pe doctorul.

La scurt timp după încheierea Primului Război Mondial, tatăl s-a recăsătorit şi un timp familia sa a trăit bine, având de toate. Dar această prosperitate n-a durat mult: noua putere i-a luat bucata de pământ pe care o avea şi el a plecat în altă localitate şi s-a angajat cioban. Familia a sărăcit şi săracă a fost ani de-a rândul.

Odată, pe când avea 12 ani, Vanga se plimba împreună cu alţi copii prin împrejurimile satului. Era o zi posomorâtă şi copiii au zărit pe cer un nor neobişnuit. Va fi furtună, s-au gândit ei. Dar n-a fost aşa. Un vânt rece, furios, rupea fără cruţare frunzele fragezi de pe copaci, gonea norii de colb pe drum, se încolăcea ca nişte pâlnii de vârtej, apropiindu-se tot mai mult şi, deodată, a înhăţat-o pe Vanga.

Învăluită de urletul vârtejului, ea a simţit cum cineva parcă a atins-o pe cap şi ea ... şi-a pierdut cunoştinţa. Când s-a trezit, zăcea la pământ. O durea capul şi ochii îi erau plini de praf.

Vanga a fost găsită în câmp, acoperită cu pietre şi crengi. Când au adus-o acasă, toţi încercau să-i uşureze suferinţele, dar nimic nu-i ajuta. Spre seară, ochii i s-au umplut de sânge, apoi i s-a înălbit irisul.

Au dus-o pe Vanga la un medic şi acela i-a spus că are nevoie de o intervenţie chirurgicală urgentă. I-au fost făcute două intervenţii chirurgicale, dar fără succes. Vanga a orbit. Necăjită, se ruga să se întâmple un miracol, dar miracolul aşa şi nu s-a mai produs.

În anul 1925, au dus-o într-o casă de întreţinere a orbilor, în oraşul Zemun. Aici, ea a învăţat multe: alfabetul Braille, să cânte la pian, să croşeteze, să gătească, să deretice. Toate aceste lucruri i-au prins bine mai târziu.

Şederea Vangăi în casa de orbi a durat trei ani. Aici i-a fost dat să cunoască prima dragoste. Dumitru, iubitul ei, din aceeaşi casă pentru orbi, a cerut-o în căsătorie. Vanga era fericită. Dar soarta a fost nemiloasă cu ea.

Mama vitregă a murit la naşterea celui de-al patrulea copil din familie. Vanga a fost nevoită să se întoarcă acasă să-l ajute pe tatăl său în gospodărie, la creşterea şi educarea copiilor. Circumstanţele au făcut ca ea să se despartă de iubit.

Acasă, pe Vanga o aştepta o sărăcie lucie. Fratele ei Vasile avea 6 ani, Toma, 4 ani, iar sora cea mai mică, Liubca, avea doar 2 anişori.

Nevăzătoarea Vanga a devenit şi mamă, şi ocrotitoare pentru aceşti copii, şi gospodina casei. Ea tricota repede şi bine. Vestea despre iscusinţa ei s-a răspândit neîntârziat prin satele din împrejurimi şi oamenii au început să-i aducă gheme de aţă pentru împletit. Pentru lucru, o răsplăteau cu nişte flecuşteţe sau cu haine vechi, pe care ea le prefăcea pentru copii. Vangăi nu-i plăcea să stea fără lucru şi nici pe alţii nu-i lăsa să trândăvească. În casă, cu toate că trona o mare sărăcie, era curat şi plăcut.

Prin părţile acelea, există un obicei interesant. În ajunul sfântului Iurie, seara, fetele mari aruncă diferite obiecte într-un urcior, pentru ca, a doua zi, să-şi afle soarta. De obicei, puneau urciorul în curte la Vanga, iar fetele (poate din milă, cine ştie?) o făceau pe Vanga oracol. Vanga, scoţând către dimineaţă obiectele din urcior, le ghicea soarta fetelor.

Toate prezicerile ei se împlineau. Lucrul acesta impresiona, deoarece atunci nimeni nu intuia că Vanga are harul prorocirii.

Odată, s-a pierdut o oaie din turma pe care o păştea tatăl ei. El s-a amărât, îi era teamă că va fi izgonit de la lucru, iar Vanga i-a spus: Nu te amărî, tată, oaia ta este la Atanas din satul Monospitovo. Tatăl s-a mirat, deoarece nu-l cunoştea pe omul acela. Cu atât mai mult Vanga n-avea de unde să-l cunoască. A întrebat fata de unde ştie unde se află oaia, la care ea i-a răspuns că a văzut-o în vis.

Ea spunea că vede întotdeauna câte ceva în vis şi visele ei se împlineau.
Deseori, Vanga şi soră-sa Liubca se duceau după apă la o fântână în câmp, departe de sat. Cât timp Liubca umplea urciorul, Vanga şedea aşezată pe o piatră.

Uneori, Vanga stătea tăcută şi nemişcată, privind absent în jur. Odată, ea s-a desprins de la realitate pentru un timp mai lung ca de obicei. De frică, Liubca a început să plângă, dar Vanga i-a spus: ,,Nu te teme, nu s-a întâmplat nimic neobişnuit, eu am vorbit, pur şi simplu, cu un om. Omul acela era un călăreţ, care a venit la fântână să-şi adape calul. Eu i-am spus să nu se supere, că nu-i faci loc, deoarece tu nu-l vezi.

Călăreţul mi-a spus: ,,Vezi iarba ceea cu flori albe, mici, care creşte lângă fântână? Este ,,iarba-stelelor” şi ajută la vindecarea mai multor maladii. Liubca s-a uitat şi a văzut iarba care creştea din abundenţă lângă fântână şi s-a speriat şi mai tare: ea nu văzuse nici un călăreţ, ele erau singure în câmp.

La 8 noiembrie 1941, tatăl Vangăi a murit de cangrenă. Copiii au rămas orfani de ambii părinţi. La puţin timp după înmormântarea tatălui, fraţii Vangăi s-au dus să-şi caute de lucru, iar Vanga şi Liubca au rămas, nu pentru mult timp, singure.

Aşa s-a încheiat anul 1940, iar la începutul anului 1941 Vanga l-a văzut iarăşi pe călăreţ.

El era înalt, cu părul blond, de o frumuseţe dumnezeiască. Asemenea luptătorilor antici, el purta odăjdii şi zale, care străluceau la lumina lunii. Calul lui bătea cu coada prin părţi şi scormonea pământul cu copitele. Ajungând la poarta Vangăi, călăreţul a descălecat şi a intrat în cămăruţa întunecoasă. Emana o lumină solară. S-a întors înspre Vanga şi a vorbit cu glas tare: ,,În curând, lumea se va clătina şi vor muri mulţi oameni. Tu te vei afla în locul acesta şi vei proroci şi despre cei vii, şi despre cei morţi”.

Vanga a întrebat-o pe soră-sa:
- Liubca, tu ai văzut cum a ieşit de aici un călăreţ?
- Care călăreţ? întrebă aceea. Nu vezi ce oră e? Ai visat, probabil.
- Nu ştiu. Poate că am şi visat, dar acesta a fost un vis straniu...

La 6 aprilie 1941, armata germană a trecut frontiera iugoslavă. Peste câteva zile, locuitorii de prin părţile acelea s-au dus la Vanga să vadă ce s-a întâmplat cu cele două surori.

În faţa casei, s-au oprit uimiţi. Vanga era de nerecunoscut. Iată cum este descrisă ea în momentul acela: ,,În ungherul unei cămăruţe mici, sub o candelă, Vanga vorbea cu voce răsunătoare. Era foarte slabă şi părea agitată. Rochia-i decolorată, care îi era largă şi care fusese prefăcută nu numai o singură dată, nu putea să-i ascundă corpul încordat. În ochii ei orbi se simţea un gol, faţa însă nu i se schimbase. Era plină de însufleţire şi de măreţie, de parcă emana lumină. Ea vorbea, vorbea...

Din gura ei ieşea, parcă, un alt glas, care, cu o exactitate uimitoare, vorbea despre locuri şi evenimente, rostea nume ale oamenilor mobilizaţi, despre care estima fie că se vor întoarce vii, fie că-i paşte vreun pericol. Toate acestea au durat mai multe zile, iar Vanga n-a dormit aproape un an întreg.

Înfăţişarea ei impresiona atât de mult, încât oamenii simţeau necesitatea să îngenuncheze în faţa ei. Bărbaţii la care se referise ea, într-adevăr, s-au întors aşa cum le prezisese ea.

Vestea despre clarviziunea Vangăi s-a răspândit repede şi înspre curtea ei au început să curgă torente de oameni din cele mai diferite localităţi. În curând, ea s-a proslăvit prin faptul că a devenit un bun vindecător. Vanga trata cu plante medicinale…

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie

Titluri de același autor

Created in 0.0312 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.