Traieste in felul tau - Osho

Traieste in felul tau - Osho
Preț: 24,90 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil - stoc zero
Autor:
Editura:
Anul publicării: 2014
Pagini: 220

DESCRIERE

Traieste in felul tau. Ce inseamna cu adevarat sa fii rebel - Osho …care e adevărata rebeliune? Şi care e diferenţa dintre reacţie şi acţiune în cazul unei fiinţe umane rebele? Primul lucru care trebuie înţeles e diferenţa dintre rebeliune şi revoluţie. Revoluţia e un efort organizat în vederea schimbării societăţii în mod forţat, violent. Dar necazul e că nu poţi schimba societatea prin violenţă, deoarece violenţa e însăşi energia vitală a societăţii. De aceea au eşuat toate revoluţiile. Şi nu există nici o posibilitate ca vreo revoluţie să fie o reuşită – niciodată. Rebeliunea e individuală, nonviolentă, paşnică. Ea se naşte din iubire. Rebeliunea nu e împotriva a ceva, ci pentru ceva. Revoluţia e împotriva a ceva, dar nu pentru ceva. Revoluţia e atât de preocupată să fie împotrivă, încât uită în ce scop are loc toată frământarea aceasta. Ea e furie. Însă furia nu poate da naştere unei societăţi mai bune. Rebeliunea nu e orientată împotriva societăţii, ci către naşterea unui om de factură nouă. către crearea unei umanităţi noi. Revoluţie înseamnă să lupţi cu trecutul. Rebeliune înseamnă să meditezi pentru viitor. Am spus că rebeliunea se naşte din iubire. tăcere. înţelegere. compasiune – toate calităţile care fac ca o persoană să fie divină. Revoluţia are la bază toate trăsăturile care fac din om iarăşi un animal. Fiindcă rebeliunea e individuală. nu e nevoie de nici o luptă. Societatea nici măcar nu-şi va bate capul cu faptul că un individ e diferit de ceilalţi. Dar chiar şi indivizi răzleţi care meditează, iubesc, nutresc speranţa unui nou răsărit, pot crea posibilitatea unei societăţi noi. Însăşi prezenţa lor va fi suficientă pentru a-i transforma pe ceilalţi. Iubirea lor nu poate eşua - iubirea nu eşuează niciodată. Înţelegerea lor, inteligenţa lor, compasiunea lor – acestea vor izbândi inevitabil. Însă până acum nu s-a încercat metoda rebeliunii. Revoluţia pare mai uşoară, fiindcă împotriva unei societăţi atât de mari ai nevoie de o organizare amplă. Dar în momentul în care apelezi la organizare, dai naştere unei societăţi de acelaşi tip. Devii o simplă reflecţie a societă­ţii căreia i te împotriveşti. Dacă stai în faţa unei oglinzi şi te uiţi în ea. reflecţia pe care o vezi acolo e reflecţia ta, chiar dacă îţi e opusă. Aşa că. prin simplul fapt că te opui, nu înseamnă că eşti cu adevărat diferit; metodele sunt aceleaşi. Vechea societate se bazează pe violenţă, revoluţionarii se bazează pe violenţă. Vechea societate se bazează pe înrobirea oamenilor, revoluţionarii se bazează pe acelaşi lucru. Vechea societate se sprijină pe credinţe, revoluţionarii se sprijină de asemenea pe o credinţă a lor. Nu contează câtuşi de puţin dacă tu crezi în Biblie sau în Das Kapital. Şi încă un lucru foarte semnificativ de reţinut: pentru ca revoluţionarii să învingă, ei trebuie să fie mai violenţi decât vechea societate, mai vicleni, mai abili, mai politici. mai cruzi, altminteri nu au cum să câştige. Aşa că aceea care iese, de fapt. victorioasă în numele revoluţiei e o violenţă mai mare, o cruzime mai mare; partidul revoluţionar cere mai multă supunere şi o mai mare înrobire. Se poate vedea cum lucrul acesta se întâmplă în cazul tuturor revoluţiilor. Rebeliunea e un fenomen spiritual. Ea nu are loc împotriva societăţii ca atare, ci e pur şi simplu inteligenţa care arată că societatea de acest fel e moartă, că societatea de acest fel e incapabilă să dea naştere unei fiinţe umane noi. că e consumată. că e aproape în pragul unei sinucideri globale. Ea are nevoie de compasiune: nu are nevoie de furie. Rebelul nu poate face decât un singur lucru... El nu va recurge la organizare, fiindcă în momentul în care începi să organizezi va trebui să urmezi aceleaşi tipare ca societatea căreia vrei să i te opui; şi va trebui să utilizezi acelaşi limbaj, aceleaşi tipare, structuri pe care le-a folosit societatea vreme atât de îndelungată. Există un proverb chinezesc străvechi: „Să ai un prieten rău nu e la fel de rău cum e să ai un duşman rău”. Pare ciudat, dar are un mare înţeles, căci dacă ai un duşman, mai devreme sau mai târziu va trebui să urmezi tacticile şi strategiile lui, ca să lupţi cu el; nu există altă cale. Dacă vrei să ieşi învingător, trebuie să fii cu mult înaintea lui în ceea ce priveşte propriile-i metode. De aceea eu spun mereu: prietenii poţi să ţi-i alegi fără să stai prea mult să cântăreşti, dar duşmanii trebuie aleşi cu mare atenţie, fiindcă ei îţi vor schimba caracterul. Rebelul nu are duşmani. El doar vede că trecutul nu-şi mai are rostul. Nu e nevoie să lupte împotriva lui, fiindcă acesta oricum se stinge de la sine. A lupta cu el înseamnă a-i da viaţă. Ignoră-l, pur şi simplu. El e deja pe patul de moarte; va muri de la sine. Nu-i mai furniza energie luptând cu el. Rebelul poate face un singur lucru: să se transforme pe el însuşi într-un om nou, să devină materializarea propriei sale viziuni. Aceasta este singura dovadă că viziunea lui nu e o închipuire. Rebelul începe să-şi transforme viziunea într-o realitate… CUPRINS: Introducere 1. Spune „la revedere!” trecutului Ce e adevărata rebeliune? Şi care e diferenţa dintre reacţie şi acţiune în cazul unei fiinţe umane rebele? Poţi, te rog. să mai spui câteva lucruri despre vio­lenţă ca expresie a rebeliunii? Te-am auzit spunând că e suficient ca noi să fim şi atât. că nu avem nevoie să facem nimic ca să fim în Dumnezeu. Eu simt instinctiv că trebuie să .fac” lucruri ca să simt că valorez ceva. să îmi aduc contribuţia personală. să ofer ceva. Iar tu spui că Dumnezeu e în mine – îmi dau seama că eu caut înăuntrul meu ceva ce îmi spune mie mintea că trebuie să găsesc, conform unui concept primit din exterior. E ca şi cum m-aş uita noaptea într-o fân­tână. Văd reflecţii şi am impresia că e fundul apei. când de fapt nu e decât suprafaţa ei. Chiar şi când ştiu că tot ce am de făcut e să mă detaşez şi să aştept, în loc să mai caut ceva. eu tot urmăresc să se întâmple ceea ce am eu în minte că trebuie să se întâmple. Te rog să comentezi. Unul dintre cele mai frumoase şi relaxante spaţii pe care le cunosc e acela al lui „da” şi al acceptării faţă de mine însumi şi faţă de ceilalţi. Ai vrea să vorbeşti despre „da” ca parte a rebeliunii? 2. Înţelegere înseamnă eliberare Preoţii, călugăriţele şi rudele care mi-au modelat viaţa sunt acum bătrâni şi ofiliţi. Majoritatea au murit. Pare fără rost rebeliunea împotriva acelor bătrâni nevolnici. Eu nu sunt preotul şi doctrinele. Simt că rebeliunea împotriva a orice din afara mea e o pierdere de timp şi că e pur şi simplu irelevant, iar lucrul acesta face situaţia mult mai frustrantă şi mai încurcată. Am impresia că sinele trebuie să fie rebel împotriva sinelui. Accept că nu sinele fundamental – faţa originară – e cel care trebuie să fie rebel, ci sinele instruit, subterfugiul. Dar acela e singurul „sine” pe care îl am sau de care am cunoş­tinţă şi cu care pot fi rebel. Cum devine rebel sub­terfugiul împotriva subterfugiului? De ce a trebuit, în primul rând, să fie oamenii distraşi de la sinele lor originar? Toată viaţa am încercat să mă schimb; dar se pare că nimic nu se schimbă vreodată, rămân acelaşi. Nu există nici o speranţă pentru mine? Sunt conştient de nevoia mea de a primi aprobarea şi acceptarea din partea celorlalţi. Nu vreau să fiu condus de nevoia aceasta. Cum se poate rezolva? Ori de câte ori, în viaţă, am un acces de nefericire adâncă, vine întotdeauna un moment în care încep să râd de mine, simt libertatea reîntorcându-se şi văd că singura problemă fusese că încetasem să mă mai iubesc. Înţelegerea aceasta, în sine, nu e, poate, deosebit de profundă, însă în momentul în care o am, sunt întotdeauna uimit să văd cât de uşor, pen­tru ce şi cât de mult timp am fost dispus să întorc spatele iubirii faţă de mine însumi. E problema aceasta la rădăcina suferinţei majorităţii oameni­lor să mi se întâmplă numai mie? 3. Te-ai născut curajos Mă simt divizat în două: jumătate din mine tinde spre necunoscut, iar cealaltă jumătate, spre tot ceea ce îmi e familiar din trecutul meu. Când sunt pe punctul de a mă desprinde de ceea ce cred eu că e al meu, mă cuprinde panica – cu toate că tânjesc după necunoscutul despre care vorbeşti. Te rog să-mi dai curajul pentru a face pasul următor Renunţarea la lume şi la societate ţine de un spirit rebel? Unde s-a produs greşeala? De ce întâmpină oamenii noul cu mare reticenţă şi cu frică, în loc să-I întâm­pine cu bucurie nerăbdătoare? Uneori, după o experienţă de meditaţie, mă simt extraordinar de bine şi de plin de lumină şi atunci mi-e frică să nu fiu din nou influenţat de oameni, aşa încât să re cad în vechea mea minte. Ai putea spune ceva despre energii şi experienţe şi despre modul în care putem merge prin piaţă fără să fim influenţaţi de alţi oameni, care nu au o energie atât de bună? 4. Croieşte-ţi drumul mergând Anarhie nu înseamnă decât absenţa autorităţii. ceea ce e frumos. Dar în limbajul obişnuit, ea are înţelesul de absenţă a disciplinei. De ce confuzia aceasta? Ai putea vorbi despre disciplină. mai ales în relaţie cu rebeliunea? Ai spus odată că avem o lume foarte frumoasă, care însă e pe mâinile cui nu trebuie. Aprob lucrul acesta cu toată fiinţa mea. îl simt. Dar cum putem opri acele mâini lacome care tort urează natura şi înro­besc fiinţele umane. dacă nu ne luptăm şi nu ne batem? Nu este distrugerea vechiului necesară pentru construirea noului? Părinţii mei sunt foarte dezamăgiţi de mine. îşi fac griji încontinuu. Datorită lor am putut eu să fiu aici. şi-atunci cum aş putea să-mi întorc faţa de la ei? Ce le datorez părinţilor mei? Când îmi ascult sentimentele. vocea lăuntrică. ele îmi spun să nu fac nimic altceva decât să dorm. să mănânc şi să mă joc pe plajă! Mă tem să-mi urmez sentimentele acestea. deoarece cred că voi ajunge prea slab ca să supravieţuiesc în lumea asta. Mă va proteja existenţa când îmi voi da voie să mă las în voia a ce simt? 5. Când toate vocile tac Care e diferenţa dintre natura umană. instinct şi obicei? Există sau nu vreo cale prin care ele se pot schimba? Uneori îmi e greu în lumea asta. fiindcă văd cât de nemiloşi sunt oamenii şi cum se calcă în picioare unii pe alţii. Lucrul acesta mă răneşte foarte tare. uneori chiar şi fizic. şi mă simt vulnerabil ca un copil. Te rog. spune-mi cum să mă descurc în pri­vinţa asta. Sentimentul că sunt lipsit de valoare încă îmi domină viaţa şi mă agăţ de el atât de strâns. încât începe să mă cuprindă disperarea că n-am să mă mai des prind niciodată de el. Până acum a fost drum lung şi greu. Cum pot afla care dintre numeroasele voci dinăun­trul meu e aceea care vine din adevăratul meu sine ca să mă ghideze? Cum pot fi sigur că nu vine din inconştient? Epilog Cum pot deveni o lumină pentru mine însumi?

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0348 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.