Rasul inteleptului - Omraam Mikhael Aivanhov

Rasul inteleptului - Omraam Mikhael Aivanhov
Preț: 19,90 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil - stoc zero
Anul publicării: 2012
Pagini: 188

Alertă stoc

?
Completați adresa dumneavoastră de e-mail
*
?
Codul de siguranță, necesar pentru a face distincție între oameni și programele informatice automate care răspândesc spam

DESCRIERE

Rasul inteleptului - Omraam Mikhael Aivanhov …râsul înţeleptului este râsul libertăţii. Ceea ce înţeleptul a înţeles l-a eliberat de nişte poveri inutile ale existenţei proiectându-l până în regiunile unde străluceşte veşnic soarele. Înţeleptul nu are altă dorinţă decât să transmită celor care trăiesc lângă el sau vin să îl viziteze această lumină cucerită cu preţul atâtor strădanii. Dar cât timp este necesar pentru ca ei să o poată dobândi! Singurul lucru pe care însă înţeleptul îl poate comunica imediat este bucuria extrasă din această înţelepciune, această bucurie ce îi umple inima, ce i se revarsă din inimă, iar râsul său reprezintă expresia acestei bucurii pe care o putem numi deopotrivă iubire.” Omraam Mikhaël Aïvanhov Fragmente din carte: În cursul unei zile întâlnim diferite persoane, şi este interesant, chiar amuzant uneori, să observăm cum ele se pronunţă asupra evenimentelor sau a existenţei în general. În timp ce unele nu fac decât să se împovăreze cu tot ce este rău şi care, după părerea lor, va continua tot rău, sau chiar mai rău, altele remarcă şi reţin numai ce este bun, încurajator, şi continuă să înainteze exclamând: „Ce frumoasă este viaţa!” Despre unele se afirmă că sunt pesimiste, despre altele că sunt optimiste. Pentru pesimist, în timpul anului există numai zile noroase şi ploioase, foarte puţin luminoase, de abia acceptă să recunoască existenţa câtorva raze de soare. Pentru optimist, din contră, nu există decât zile însorite, întrerupte de câteva ploi binefăcătoare. Îi prezentăm un proiect pesimistului? EI va vedea imediat un munte de obstacole ce se opun realizării lui. Dimpotrivă, optimistul acceptă un proiect nou cu entuziasm, depăşeşte obiecţiile ce îi sunt prezentate şi vede imediat că proiectul poate fi realizat spre satisfacţia tuturor. Pesimistul se simte mereu pândit de boală: la cea mai mică neplăcere, el se gândeşte la spital şi chiar la cimitir; el şi-a întocmit evident testamentul şi este gata să-şi convoace prietenii pentru a-şi lua un ultim rămas bun. Optimistul se simte mereu sănătos şi, dacă se îmbolnăveşte, este sigur că se va însănătoşi repede. Deoarece lumea merge rău, fiindcă oamenii sunt răi şi toate proiectele bune sunt sortite eşecului, pesimistul concluzionează că nu merită osteneala să acţioneze sau să muncească pentru alţii. EI se mulţumeşte să îşi regleze propriile afaceri, să îi lase pe oameni cu soarta lor tristă. Şi ce satisfacţie are atunci când constată că neplăcerile, greutăţile sau nenorocirile pe care le-a prevăzut se produc într-adevăr! Pesimistul generează deci egoism, chiar duritate, dar şi lene. Da, în convingerea lui că nu este nimic de făcut pentru a îmbunătăţi situaţia, pesimistul devine leneş, exceptând momentele în care explică toate motivele pentru care este pesimist. Atunci, da, limba lui este foarte activă! Evident, medicina a constatat influenţa stării organismului asupra dispoziţiei spiritului oamenilor: pesimiştii au deseori ficatul sau stomacul bolnave. Dar nu trebuie confundate cauzele şi consecinţele. În realitate, aceste tulburări ale ficatului şi stomacului vin din unele obiceiuri mentale dăunătoare pe care persoanele le-au hrănit îndelung în această existenţă, sau chiar deja într-o existenţă anterioară, şi acum această funcţionare defectuoasă a aparatului digestiv se reflectă asupra stării lor de spirit. Psihicul nu încetează să influenţeze fizicul şi reciproc. Dar care este originea pesimismului la oameni? Unii vor pretinde că este luciditatea lor. Deloc! Sunt ambiţiile lor dorinţele lor nemăsurate pe care nu au reuşit să le împlinească. Atunci, trăind decepţie după decepţie, ei au ajuns să aibă despre lume o viziune dezamăgitoare. Deseori observăm cum pesimismul se manifestă la vechile naţiuni. Ele s-au clădit pe nişte proiecte măreţe pe care le credeau uşor de împlinit. Câteva succese le-au făcut să creadă nu numai că vor domina ţările învecinate, ci să-şi întindă influenţa şi asupra unor ţinuturi îndepărtate. Şi iată greşeala! Vrei să: înghiţi întreaga lume, dar ar trebui mai întâi să te întrebi dacă eşti capabil să o digeri; şi chiar dacă începi prin câteva succese, se ivesc încet-încet; greutăţile, încurcăturile, pierderile, distrugerile. Cum să mai întrezăreşti atunci viitorul într-o lumină favorabilă? Fiindcă naţiunile sunt ca indivizii, ele sunt guvernate de aceleaşi legi. Aceia care hrănesc ambiţii ce îi depăşesc eşuează, iar aceste eşecuri ajung să arunce nişte pete întunecate asupra întregii lor viziuni despre lume. Fie că este vorba despre naţiuni sau indivizi, existenţa se poate defini pentru mulţi ca o trecere de la optimism la pesimism. Toate speranţele par posibile să se materializeze pentru un tânăr, numeroase uşi i se deschid, iar dacă una se închide, mai rămân încă altele. Dar încet-încet, toate uşile se închid una după alta, şi chipurile pe care le-am văzut surâzătoare şi încrezătoare în viaţă se transformă în nişte măşti: privirea se întunecă, trăsăturile slăbesc, şi în colţul gurii se formează riduri amare. Ei da, tinerii îşi fac proiecte, iar bătrânii îşi fac bilanţul. Un bilanţ care nu este mereu reuşit. Maestrul Peter Deunov spunea: „Dacă oamenii devin pesimişti, este pentru că nu ştiu ce direcţie să dea mişcării lor.” Despre ce fel de direcţie este vorba? Pentru a simplifica, se poate spune că există două direcţii: spre înalt, lumea spirituală, şi în jos, lumea materială. Lumea materială şi lumea spirituală ne prezintă bogăţiile lor; în cele două cazuri, ele nu sunt uşor de dobândit, dar dificultăţile nu sunt trăite la fel, în funcţie de cum le căutăm pe unele sau altele. Acela care se concentrează asupra realizărilor materiale, a posesiilor, a banilor, a puterii, şi nu reuşeşte să le obţină, îşi resimte amar eşecurile, ca şi cum ar fi pierdut totul. În timp ce, acela care are nişte nevoi spirituale se simte mereu susţinut. Prin aspiraţiile sale la o viaţă superioară, el a ţesut fără încetare nişte legături cu lumea divină, iar aceste legături produc în el nişte vibraţii secrete. Chiar dacă nu reuşeşte să-şi împlinească pe deplin toate aspiraţiile, aceste vibraţii resimţite în profunzimea sufletului său îl ocrotesc, ţinându-l la adăpost de descurajare. Nu există decât o singură situaţie în care aveţi dreptul să fiţi pesimişti, atunci când ascundeţi o faptă răuvoitoare. În acest caz, este bine să vă gândiţi că riscaţi să eşuaţi, şi este cu atât mai bine! A eşua este cel mai bun lucru ce vi se poate întâmpla, acesta evitând apariţia unor complicaţii. Dar când este vorba despre un proiect bun, despre un proiect generos, chiar dacă întâlniţi nişte dificultăţi pentru a-l realiza, trebuie să fiţi optimişti şi să vă păstraţi convingerea că în final veţi reuşi. CUPRINS: 1.Înţeleptul trăieşte în speranţă 2.Cum îşi veghează un păstor oile 3.Să ne păzim frontierele sufletului 4.Aşteptarea care ne pune în gardă 5.„Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat” 6.Seriozitatea, lacrimile, râsul, sărbătoarea 7.Lampa înţeleptului este plină de veselie 8.Limbaj ruginit şi limbaj de aur 9.Biruinţa asupra suferinţei: surâsul Domnului 10.Fiecare sacrificiu imprimă în noi semnul soarelui 11.„Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru” 12.Recunoştinţa, sursă de lumină şi bucurie 13.Pentru ca numele vostru să fie înscris în cartea vieţii 14.La masa ospăţului

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0254 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.