Miracolul Spinoza

 

„Alungat din comunitatea evreiască la doar 23 de ani, pentru erezie, Baruch Spinoza a decis să își dedice restul vieții filosofiei. Obiectivul său? Să descopere ce înseamnă adevăratul bine, care să îi ofere pentru totdeauna sentimentul neîncetat de bucurie supremă. În cei 22 de ani pe care i-a mai trăit din acel moment, Spinoza a compus o operă revoluționară. Cum a putut el, în plin secol al XVII-lea, dominat de obscurantism, intoleranță și fanatism, să fie precursorul iluminismului și al democrației moderne? Dar pionierul unei abordări istorice și critice a Bibliei, fondatorul psihologiei profunzimilor sau inițiatorul filologiei, al sociologiei și al etologiei? Și, mai ales, cel care a pus bazele filosofiei fondate pe dorință și bucurie, bulversând felul în care privim moralitatea și fericirea, şi chiar pe Dumnezeu?
Din multe puncte de vedere, Spinoza nu numai că a fost înaintea vremurilor în care a trăit, ci și înaintea vremurilor pe care le trăim noi acum. De aceea îl și numesc «miracol».“
Frédéric Lenoir

 

CUPRINS:
 

Cuvant inainte Miracolul Spinoza

 

I. Revolutionismul politic si religios

1. Convertire filosofica

2. Un om ranit

3. Un liber-cugetator

4. O lectura critica a Bibliei

5. Spinoza si Hristos

6. O tradare a iudaismului?

7. Precursorul iluminismului

 

II. Maestrul intelepciunii

1. Etica, un indrumator catre desavarsita bucurie

2. Dumnezeul lui Spinoza

3. Pe culmile puterii, ale perfectiunii si ale bucuriei

4. Intelegerea acestor sentimente care ne stapanesc

5. Sa cultivam dorinta

6. Dincolo de bine si de rau

7. Libertate, vesnicie, iubire

 

CONCLUZIE: Maretie si limite ale spinozismului

POSTFATA: Un schimb epistolar cu Robert Misrahi

Bibliografie