Memoriile unui isihast. Vol. 1

Memoriile unui isihast. Vol. 1 - Pr. Ghelasie Gheorghe …cine va avea răbdare să parcurgă această modestă lucrare, va găsi unele date despre această Trăire Deosebită. Isihie-Pace-Linişte ! Multora li se va părea prea multă Religie. în general se neglijează adevăratul Sens al Religiei: de Taină a Realităţii însăşi. Tot mai mult se înclină spre Taine şi Miracole golite de Taină-Religie. Se acceptă în ultimă instanţă şi Religia dar fără un Dumnezeu în Sine, doar în Sens Convenţional Divin. Se vrea un Divin fără Religie în Sine. Creştinismul este Religia cea mai Vie, pentru că are un Dumnezeu de Maximă Religiozitate. Pe mulţi îi supără aceasta. Religia prin Mistică devine şi un fel de Ştiinţă a Sufletului dincolo de Minte. Isihasmul este Trăirea Creştină a Celor ce vor să o guste din plin. Noi nu facem aici nici Filosofie, nici Teologie, nici Ştiinţă, dar Mistica le implică într-un fel pe toate, ca Realitate Integrală. Teologia are Adevăruri de Credinţă unanim acceptate de Autoritatea Bisericească, generală. Mistica are multe Teolegumene şi Păreri Teologice, care însă nu contrazic Teologia, ci îi lărgesc Orizontul de Deveniri. Isihasmul a întâmpinat de-a lungul Istoriei chiar Opoziţia Teologiei Oficiale, din graba unei Evaluări de Suprafaţă a Realităţilor Mistice. Şi noi aici facem o Relatare despre Isihasm, care va părea multora, grăbiţi să ia Atitudine, nu prea în concordanţă cu ceea ce se predă oficial... De aceea, oferim Relatarea Unui Isihast, ce nu înseamnă părerea generală a Isihasmului în Sine, ci a unui Oarecare. Memoriile unui Oarecare Isihast, care aşa a Văzut, a Simţit şi a Trăit. Dacă va fi folositor şi altora este Bine, de nu, rămâne o Consemnare Subiectivă… Fragmente din carte: …o chilie veche şi părăsită de Mănăstire. Are uşa ruptă, geamul spart, pereţii înnegriţi. Este totuşi ceva nepământean aici... De când am intrat în Mănăstire, această Chilie nebăgată în seamă mă atrage. Spun cei de aici că mai mulţi au încercat să stea în ea. Aşteaptă pe cineva?... Acest gând îmi dă un fior ciudat. Am să o fac Chilia mea. Nu sunt venit de mult timp în Mănăstire, nu ştiu prea multe despre Tainele Monahale. Alegerea mea pentru viaţa călugărească este pentru mine însumi o Taină. Când m-am hotărât să intru în Mănăstire, a fost un moment pe care încă nu mi-l explic. M-am mirat chiar cu câtă uşurinţă am făcut-o. Prima noapte. O vibraţie pare să devină tot mai vie. Aş vrea să dorm, dar o pulsaţie necunoscută mă ţine treaz. Nu simt nici teamă, nici nelinişte. Este altceva... Parcă intru într-un spaţiu nefiresc. închid ochii. Imaginea candelei de la Icoană îmi rămâne un timp în mijlocul frunţii. Pulsaţia se amplifică între ochi. Nu vreau să o simt aici în cap. Avva Arsenie mi-a spus clar: „Fereşte-te să zăboveşti în cap... cei mai mulţi nu fac nimic din călugărie dacă rămân nişte cerebrali... Caută să cobori totul spre inimă... nu te grăbi... opreşte-te undeva mai jos de gâtlej... ţine Mintea acolo până când de atâta nemişcare începe să-i vină somn... leagănă-ţi Mintea în murmur uşor de rugăciune"... Acum sunt în Chilia Pustnicului Neofit. Nu se ştie prea mult despre el. Era ca o nălucă şi călugării îl lăsau în pace. Se zice că privea lung adesea şi apoi cădea într-un fel de vedenie pe care numai el o ştia. A avut câţiva ucenici. Toţi au stat în această Chilie. De vreo câţiva ani stă părăsită. Ce mi se pare ciudat este peretele cu Icoana zugrăvită pe zid. Este o Icoană cu Maica Domnului şi Pruncul în braţe. Candela pusă de mine îi dă o Lumină de Taină Ancestrală. Nu pot dormi. Peretele cu Icoana mi se întipăreşte tot mai mult în ochi. Parcă văd în dosul Icoanei ceva. Mă scol... Pipăi mai bine peretele şi uimit descopăr o firidă... Mâinile îmi tremură. Găsesc o Carte. La lumina candelei citesc: Memoriile unui Isihast. Icoană-Modele-Tipare... ………………………… Cuvântul Iconic al Părintelui Ghelasie are forţa cuvântului Evanghelic, transportă substanţa Sfântă asupra cuvântului obişnuit şi astfel se deschid porţile de Taină ale auzului Divin din noi. Iar prin acest har primit, Părintele Ghelasie este suspinul cel mai profund al omului Răsăritean după Dumnezeu. (Dan Puric) CUPRINS: Memoriile unui isihast Iscusinta trairii isihaste Postfata

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie