Istoria magiei

Istoria magiei, o lucrare de mare anvergura culturala, care a avut si mare succes de librarie incepand de la prima editie, din 1859, cuprinde viziunea holistica a lui Éliphas Lévi, conform careia magia se inradacineaza intr-o traditie purtatoare a medierii si iluminarii. Înalta magie este cea care ghideaza drumul, care deschide spatiile necunoscute, care arata directia spirituala, folosind lectura textelor si semnelor sfinte. Activitatea magicianului este indreptata spre insotirea sufletelor in calatoria lor spre o gnoza sacra. Astfel, Lévi ne preda o stiinta a umanului care strapunge aparenta lucrurilor si ajunge pana la esente, construind legaturi intre parti aparent ireconciliabile ale universului si intre niveluri ale existentei.

O astfel de intelegere a lucrurilor, profund crestina, pune in cauza fixitatea semnificatiilor, singularitatea raspunsurilor si ne ofera postulatele de baza ale cunoasterii spirituale.

Distinctia pe care o face Lévi intre magie si vrajitorie este fara echivoc: „Magicianul are o forta pe care o cunoaste, vrajitorul incearca sa abuzeze de ceea ce nu stie. Diavolul... se daruieste magicianului si vrajitorul se ofera diavolului.“