Invataturile lui G.I. Gurdjieff

Invataturile lui G.I. Gurdjieff
Preț: 35,00 lei
Disponibilitate: în stoc furnizor - in stoc
ISBN: 978-606-92825-0-2
Editura:
Anul publicării: 2011
Pagini: 406

Recomandă unui prieten

De la:

*
?
Completați numele dumneavoastră
?
Completați adresa dumneavoastră de e-mail

Către:

*
?
Completați numele prietenului dumneavoastră
?
Completați adresa de e-mail a prietenului dumneavoastră
*
?
Codul de siguranță, necesar pentru a face distincție între oameni și programele informatice automate care răspândesc spam

DESCRIERE

Invataturile lui G.I. Gurdjieff - Claude Thompson (Govindananda) …prezinta invataturile actualizate si concentrate ale maestrului spiritual Gurdjieff, asa cum doreste el sa le transmita discipolilor sai. Fara nici un fel de adaugiri, fara interpretari sau comentarii, vocea lui Gurdjieff ne vorbeste direct si clar pentru a simplifica intelegerea realitatii in care traim si menirea noastra in cadrul acestei lumi. Invataturile maestrului se indreapta catre oamenii care isi doresc sa se elibereze de minciunile consensuale generate de societate si sa se trezeasca din somnul inconstientei prin cultivarea atentiei asupra momentului acum. Claude G. Thompson reda cu o precizie deosebita gandurile si vorbele mentorului consacrat, pentru ca noi sa descoperim valoarea exceptionala a indrumarilor sale. Daca va pasioneaza trezirea constiintei si evolutia spirituala cartea Invataturile lui G. I. Gurdjieff va arata caile pe care le puteti urma pentru a obtine rezultate concrete! Sistemul de predare al marelui maestru este structurat de trei niveluri (individual, social si cosmic), aprofundand astfel intelepciunea transmisa printr-o viziune holistica remarcabila. ………………………………. Gurdjieff a primit o foarte bună educaţie, fiind supravegheat îndeaproape de episcopul localităţii, care l-a format pentru a deveni medic şi preot. Gurdjieff a plecat de acasă când era încă adolescent şi s-a întors după 20 de ani. Se spune că în această perioadă a călătorit în Asia, Europa şi Africa, fiind membrul unui grup ezoteric numit "Căutătorii Adevărului", ce aveau ca scop găsirea Adevărului Ultim. A cunoscut fachiri şi dervişi, autentici maeştri spirituali, a studiat practicile yoghine, a vizitat celebrele mănăstiri tibetane. Conducătorii grupului din care făcea parte îl trimiteau de la un maestru la altul, fiecare dintre aceştia dăruindu-i o parte din cunoştinţele sale, precum şi meseria lor. Astfel, el a învăţat arta ţesutului, caligrafia, prelucrarea aramei, tehnici respiratorii, dansurile dervişilor, muzica sufită şi tehnici yoghine de evoluţie spirituală rapidă. Avea o fire foarte aventuroasă şi dovedea o extraordinară inventivitate. A povestit discipolilor săi cum, pentru a strânge fonduri pentru cărţi şi pentru călătoriile grupului "Căutătorii Adevărului", a prins vrăbii pe care le-a pictat şi le-a vândut oamenilor bogaţi pe post de canari americani, cum a cumpărat covoare din Caucaz şi le-a vândut la Moscova susţinând că sunt din India, fiind convins că nu este un păcat să profiţi de snobismul şi prostia oamenilor bogaţi. S-a întors în Rusia având foarte bine pus la punct "Sistemul" pe care l-a predat discipolilor săi pentru tot restul vieţii sale, Sistem ce urmărea să explice natura omului şi a Universului. Limbajul pe care l-a folosit a fost cel al unui om de ştiinţă. Chiar din adolescenţă a urmărit să-şi apropie modul de viaţă occidental, fiind fascinat de medicină, fizică, mecanică, chimie - astfel că informaţiile pe care le-a cules în călătoriile sale se îmbinau cu cele mai recente descoperiri occidentale din acea perioadă. Gurdjieff s-a întors la Moscova în anul 1912, unde a urmărit să-şi formeze un grup de discipoli. Printre primii săi discipoli se aflau: Dr. de Stjoernval, compozitorul Thomas de Hartmann, sculptorul Vladimir Pohl. În anul 1915, scrie şi regizează un balet "hindus" întitulat "Lupta Magicienilor", ocazie care va intermedia întâlnirea cu cel mai renumit discipol al său, Peter Demianovitch Uspensky. Uspensky era un cunoscut matematician, jurnalist şi un mare amator de ezoterism. Scrisese o carte de succes, numită "Tertium Organum" - în care argumenta ideea abordării timpului ca o a patra dimensiune. În anul 1914 a pornit într-o călătorie în jurul lumii, dorind să găsească o învăţătură care să-i împlinească aspiraţiile de descoperire a Adevărului, o şcoală ezoterică care putea fi urmată şi verificată pas cu pas, nu genul de şcoală în care omul trebuia să sacrifice totul înainte de a putea începe, înainte de a şti dacă deţine într-adevăr Cunoaşterea dorită. Paradoxul a făcut ca la întoarcere să găsească la el în ţară ceea ce a căutat foarte mult timp în alte părţi. Gurdjieff este înconjurat de legende, răspândite de discipoli care le amplifică sau le interpretează într-un sens care, după cum mărturiseşte însuşi Gurdjieff, nu este poate cel mai bun. Astfel, în memoriile sale, el scrie textual că nu trebuie întotdeauna să luăm cuvintele lui în sensul propriu. Dar de un lucru suntem aproape siguri: a practicat numeroase meserii până la Marele Război (1918) - rând pe rând sau în acelaşi timp a fost tâmplar, mecanic de locomotivă, şef de şantier, ghid pentru turişti, cărora se bucură să „le sucească mintea”, spune el, pentru a-i tapa de bani. Cum nu are prea multe scrupule în ce priveşte modul de a face bani, trăieşte mai ales din expediente. Se transformă chiar în furnizor de materiale de construcţii pentru căi ferate şi drumuri. Desfăşoară activităţi deosebit de lucrative: comerţul cu amănuntul, are restaurante, săli de cinema, practică negustoria cu covoare şi antichităţi. E pasionat de arheologie. Se dovedeşte, în fine, un călător neobosit. Printre călătoriile sale, de până la 1914, unele sunt imaginare (cum poate fi distins adevărul de fals la un asemenea om?), altele reale, altele de iniţiere: ar fi pus la cale expediţii în deşertul Gobi, în căutarea Regelui Lumii; ar fi descoperit o mănăstire unde s-a păstrat, în toată integralitatea sa, tradiţia „Maestrului Dreptăţii” a esenienilor, această sectă evreiască eretică, căreia, se pare, i-a aparţinut Iisus; ar fi fost de câteva ori la lama tibetani şi în India. Şi Dumnezeu mai ştie unde... „Colecţionam, va spune el, toate textele şi toate informaţiile orale ce mai existau încă în anumite centre asiatice despre această ştiinţă, care era foarte dezvoltată în timpurile străvechi şi care se numea Mekheness, nume însemnând acţiunea de a înlătura vinovăţia. [...] După doi ani de studii teoretice, m-am prezentat ca vindecător şi am pus în practică rezultatele studiilor mele pe un mare număr de oameni.” Dar geniul lui Gurdjieff va consta în iniţierea unei învăţături relativ simple şi a unei practici coerente, plecând de la doctrinele cele mai eclectice. În ce constă fondul gândirii sale? După Piotr Demianovici Uspenski, unul dintre primii lui discipoli, dacă nu primul care a scris despre el (In Search of the Miraculous, 1949; traducerea franceză: Fragments d'un enseignement inconnu), doctrina Maestrului se bazează pe ideea că, în imensa lor majoritate, fiinţele umane sunt „adormite” şi deci incapabile să fie răspunzătoare de existenţa lor. ...după el, există patru stări posibile de conştiinţă la fiinţa umană: prima, somnul fiziologic, care ocupă peste o treime din viaţă; oricât de agitată ar fi, a doua, numită „stare de veghe”, nu reprezintă mai mult din punctul de vedere al lucidităţii; în cea de-a treia, luăm cunoştinţă de fiinţa proprie, stare derizorie, comparată cu calitatea de deşteptare şi iluminare pe care o conferă a patra stare, care este „conştiinţa obiectivă de sine şi de lume”. Cum să accedem la această extremă luciditate dacă nu reprimăm în noi marioneta? Şi trebuie ştiut cum. După scriitorii care i-au fost discipoli, în special Huxley, Rene Daumal, Luc Dietrich şi Katherine Mansfield (care a venit să moară la mânăstirea Avon, aproape de Fontainebleau), lucrarea asupra ta constă în felurite exerciţii, atât mentale, cât şi fizice. Se învăţau, de exemplu, diferite moduri de a respira. Se practica postul, iar săptămâna următoare se făcea chef. Esenţial era să nu te obişnuieşti cu nimic. Trebuiau înfrânte convenţiile, fie ele şi musculare. „Efortul Gurdjieff, spune Uspenski, se centra mai ales pe ritmică şi pe dansuri ciudate însoţite de muzică, destinate să ne pregătească să facem apoi exerciţii de-ale dervişilor.” De altfel, aceste „balete” au făcut furori la Paris începând din 1922. Pe scurt, Gurdjieff a lansat o metodă practică de dezvoltare interioară. Chiar dacă îşi are bazele în Asia şi în cele mai vechi cărţi din lume, el a adaptat-o la caracterul occidental. Se pune problema de a trezi fiinţa omenească. Trebuie spart cercul vicios, spaţiul fatum-ului în care el se învârteşte ca un cal în manej. Gurdjieff propune omului să distrugă în el toate obişnuinţele trecutului şi, printr-o serie de exerciţii psihologice şi prin autoobservare, să se angajeze nu pe căile tradiţionale, cea a fachirului, a călugărului sau cea a yoghinului, ci pe o a patra cale, aceea a omului şiret. Şi asta tocmai pentru a anihila capcanele care fac din om un automat. La baza sistemului predat de Gurdjieff se află următoarele idei: - omul este într-o stare de adormire, în care nu-şi foloseşte decât o infimă parte a forţei sale afective, mentale şi spirituale; - omul este atât de condiţionat de obiceiurile şi de prejudecăţile sale încât toate reacţiile sale îi sunt total previzibile, el funcţionând la fel ca o maşină, ceea ce l-a determinat pe Gurdjieff să introducă conceptul de om-maşină; - omul-maşină este supus unei multitudini de legi ce-i determină existenţa; - omul trebuie să ajungă să devină propriul stăpân folosindu-şi liberul arbitru şi aceasta nu se poate realiza decât printr-un proces de auto-observare şi de conştientizare; Această înţelegere a existenţei are la bază două legi fundamentale ale Universului: Legea lui Trei şi Legea lui Şapte. Legea lui Trei susţine că orice există în manifestare este rezultatul interacţiunii a trei forţe numite pozitiv-activ, negativ-pasiv şi neutru. Cel mai adesea omul este conştient doar de existenţa forţelor pozitiv şi negativ şi ignorăm existenţa celei de-a treia. Legea lui Şapte demonstrează că nu există proces care să decurgă fără întreruperi. La fel cum în gama muzicală există două semitonuri sau hiatusuri, tot astfel, orice proces început va fi deviat de la scopul urmărit, dacă nu i se va furniza energie suplimentară suficientă pentru a "umple" cele două hiatusuri. O altă idee de bază a sistemului lui Gurdjieff este eneagrama. Eneagrama este un simbol fundamental care condensează într-o formă sintetică legile fundamentale ale Universului, Legea lui Trei şi Legea lui Şapte. Este constituită dintr-un cerc împărţit în 9 părţi egale şi o serie de linii. Aceste linii formează un triunghi echilateral cu vârful în sus, expresie a Legii lui Trei, iar cele şase puncte se constituie într-o expresie dinamică, procesuală, a Legii lui Şapte. Eneagrama a fost revelată în Occident pentru prima oară de către Gurdjieff, care a aplicat foarte des această diagramă în cadrul metodelor sale de trezire spirituală. Gurdjieff a numit sistemul său "a patra cale" ca să-l diferenţieze de primele trei căi de evoluţie pe care el le lua în consideraţie: calea fachirului, a călugărului şi a yoghinului… Editura: Vidia Autor: Claude Thompson

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie

Titluri de același autor

Created in 0.0270 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.