Ghidul pesimistului - Emile Coue, Orison S. Marden

Ghidul pesimistului  - Emile Coue, Orison S. Marden
Preț: 14,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil - stoc zero
Editura:
Anul publicării: 2012
Pagini: 174

DESCRIERE

Ghidul pesimistului - Emile Coue, Orison S. Marden ...cartea reprezinta o sinteză şi o largă reproducere din două cărţi celebre: Stăpânirea de sine de Emile Coue şi Minunile gândului de Marden. Traduceri pe care le-am pus mai de mult la dispoziţia publicului şi astfel am putut să mă conving de marea lor utilitate şi la noi în ţară, deoarece au fost cumpărate vreo cincisprezece mii de exemplare. Dacă o anumită discreţie, uşor de înţeles, nu m-ar împiedica, aşi putea numi sute de persoane ce mi-au spus sau mi-au scris, că aceste broşuri le-au adus uşurarea multor suferinţe trupeşti şi o adevărată regenerare sufletească... Văicăreala este o boală mintală Cuvântul văicăreală nu este elegant, dar nu avem în limba noastră un altul tot atât de energic şi de plastic pentru noţiunea pe care o reprezintă şi pe care profesorul dr. Bleurer o numeşte „turpitudine inconştientă". Văicăreala este o atitudine mintală anormală, nu numai ruşinoasă, dar şi foarte dăunătoare sănătăţii întregului organism, ca şi a întregului psihism; mai întâi pentru acela care o practică, apoi pentru acei dimprejurul lui şi pentru toată atmosfera sociala... Văicăreala este o psihoză, adică o boală mintală din acelea cu efecte grave pentru trup, şi o boală foarte molipsitoare. Acela care se văicăreşte — pe tăcute ori cu glas tare — îşi preface trupul în fabrică de otrăvuri, prin aceea că îşi dezechilibrează schimburile nutriţiei, întreaga viaţă vegetativă. Pe de altă parte, această fabrică este o „industrie insalubră", deoarece degajă în mediul înconjurător emanaţii toxice de natură psihică. Ideile, glasul, privirea, ţinuta, faptele celui care se văicăreşte, produc un subtil fluid — filtrant cum se zice în ştiinţă acelor fluide-forţe, ce, deocamdată, nu pot fi captate, dar a căror prezenţă şi ascuţime se manifestă. Fluid care otrăveşte minţile pe care le atinge. Mintea astfel otrăvită se deprimă; iar omul deprimat se văicăreşte; prin văicăreală se autointoxică şj răspândeşte fluidul toxic, care otrăveşte minţile pe care le atinge şi... cercul merge învârtindu-se, dar şi mereu lărgindu-se. Moleşeala sufletească şi trupească se agravează din ce în ce mai mult şi este din ce în ce tot mai generală. Dacă progresele răului nu sunt de tot evidente, lucrul se datoreşte, pe deoparte, faptului că ne-am deprins să trăim într-o atmosferă sufleteşte nesănătoasă; iar, pe de altă parte, norocului că mai sunt încă oameni care rezistă contaminării de văicăreală, după cum unii pot trăî în regiuni infectate de ciumă şi nu se molipsesc. Dar să nu ne pară glumă. Psihoza văicărelii, cu urmările ei grave de scăderea vitalităţii şi de descurajare este izvorul relelor individuale şi sociale. Văicăreala naşte şi întreţine tristeţea, melancolia şi ipohondria. lată ce spune profesorul Vachet: „Voia bună, voioşia, înviorează funcţionarea organelor şi este un balsam care vindecă sufletul; este talismanul fericirii omeneşti. Bucuria îmbogăţeşte organismul cu acea energie care măreşte schimburile nutritive în interiorul celulelor. La omul optimist, inima bate mai activ, respiraţia este mai adâncă, venele şi arterele sunt mai elastice şi astfel oxigenarea se face mai bine. Rinichiul elimină otrăvurile mult mai complet, stomacul şi intestinele produc sucuri digestive de mai bună calitate şi mai abundente. Glandele cu secreţie internă fabrică într-o formă mai bogată acele misterioase substanţe numite hormoni, care circulă prin organism, asigurându-i regenerarea, ţesuturilor, tonicitatea muşchilor, a nervilor şi care nutresc instinctele esenţiale ale vieţii. In acelaşi timp şi numărul globulelor roşii din sânge se măreşte. Puterea creatoare a imaginaţiei creşte deopotrivă cu pofta de mâncare. La omul vesel, liniştit, mijloacele de rezistenţă la boli sunt efectiv mai mari, mai energice. Deprimaţii, melancolicii, neurastenicii suferă de o mărire a muşchilor netezi, care modifică mult funcţia digestivă. Ei au limba încărcată, digestia totdeauna incompletă, din care pricină în intestine este o permanentă fermentaţie toxică, ce otrăveşte întreg organismul, schimbă caracterul şi dă motive reale pentru nervozitate, tristeţe şi ipohondrie. Boală grea pe care medicina nu o poate învinge; dar pe care o învinge voia bună. Când aceşti bolnavi îşi recapătă calmul şi veselia, dispare şi boala, care totuşi a fost o serioasă dezechilibrare a aparatului digestiv. Veselia înlesneşte leucocitoza alimentară. Se ştie că globulele albe luptă împotriva microbilor. Prin veselie vom împrospăta zilnic rezerva de globule albe. Deci, veselia este ea însăşi o stavilă bolilor infecţioase. Binefacerile bucuriei sunt tot atât de mari şi în câmpul psihologic. Când eşti binedispus, te simţi puternic şi senin. Dispare acea lâncezeală trupească şi sufletească cu preocupările egoiste şi meschine. Sensibilitatea omului voios este mai fină şi atunci el se interesează de toate aspectele vieţii. Sufletul se deschide curentului generos de simpatie universala, închinându-se cu adoraţie misterului vieţii dintr-o floare ori din ciripitul unei păsări. Inima omului voios se înduioşează pentru suferinţa oricărei fiinţe şi nu-si precupeţeşte ajutorul, nici devotamentul. Inteligenţa celui voios e mai vie, memoria mai fidelă, imaginaţia mai bogată, voinţa mai puternică, acţiunea mai energică. Omul vesel măreşte euforia fizică şi mentală dimprejurul său, provoacă în ceilalţi veselia, puterea, generozitatea. De aceea este iubit, căutat şi servit; astfel capătă înzecit pentru ceea ce dă. Tristeţea, mai întotdeauna, izvorăşte din relele noastre deprinderi multe şi mărunte, obiceiuri de a fi necăjiţi. Marile lovituri, marile înfrângeri, marile decepţii, foarte rar ne lasă pentru totdeauna cu fruntea întunecată şi cu voinţa secătuită. Dar susceptibilităţi meschine, vorbe nesocotite, înţepături, neîncredere sistematică, trăncăneală automată de formule pesimiste pescuite în medii otrăvite de pesimism, şi pe deasupra o veşnică stare de agitaţie, grija de a face cât mai multe deodată pentru ambiţii mărunte şi vanităţi ridicole sunt cauze ce distrug iremediabil un om. Nu ne dăm seama cât sunt de mari pierderile de fericire şi de energie pe care le suferim fiind neliniştiţi, ursuzi, şi gândind la ceea ce ar fi putut fi dacă n-ar fi ce este şi răspunzând zâmbetelor vieţii cu strângeri din umeri. La mulţi această atitudine este artificială, calculată, voită fiindcă şi-o închipuie că ar fi ceva mai meritos şi mai distins decât sentimentele naive şi gesturile spontane...

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0230 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.