Evanghelia a cincea

Titlul „Evanghelia a Cincea” stârneşte uimire. Cum se poate scrie, după aproape 2000 de ani de la Evenimentul de pe Golgota, o nouă Evanghelie?

După lectură, cititorul resimte o adevărată recunoştinţă pentru dezvăluirile pe care aptitudinea clarvăzătoare a lui Rudolf Steiner i-a permis să le extragă din planurile suprasensibile în legătură cu dubla evoluţie, cea a omului Iisus din Nazaret şi cea a lui Dumnezeu Christos, pentru a putea aduce prin Marea jertfă forţa iubirii pe Pământ.

Rudolf Steiner însuşi menţionează în anumite pasaje că cele relatate de el vor trebui să fie completate sau clarificate în viitor de alţi clarvăzotori, deoarece el nu a putut stabili, de exemplu, în ce loc anume s-a desfăşurat un dialog pe care-l reproduce.

Toate acestea ne fac să înţelegem ultima frază din Evanghelia după Ioan: „Sunt încă şi alte multe câte a făcut Iisus care, de s-ar fi scris una câte una, socotesc că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris.”