Duhul desertaciunii si pecetea interioara

Duhul desertaciunii si pecetea interioara
Preț: 8,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil - stoc 0
Anul publicării: 2014
Pagini: 140

DESCRIERE

Duhul desertaciunii si pecetea interioara - Parintele Spiridon …mai important decat cum primim harul, este cum il pierdem, ca sa putem sa nu-l risipim, sa-l ajutam sa creasca si sa rodeasca in sufletul nostru. Astfel, vom fi mereu intr-o stare imatura, fara rod, nu vom cunoaste ortodoxia sau chiar ne vom lupta impotriva ei. Sa luam aminte la urmatoarea pilda: sa presupunem ca mergem la cineva care ne da un ban, dar avand buzunarul rupt, acesta cade si ajungand acasa vedem ca nu mai avem nimic. Si iarasi alergam sa luam un ban, iar omul acela bun, plin de bunavointa ne da iarasi un ban, pe care il pierdem in acelasi fel. Si, dupa multi ani oare ne va fi de vreun folos ca ne-au trecut prin mana atatia si atatia bani, daca noi suntem fara nimic? Oare nu se vor ridica unii care sa defaime insusi pe cel care i-a luat banii, zicand ca este un amagitor, sau se va ridica chiar asupra lui sa-l loveasca sau sa-l omoare zicand ca acela l-a facut sa-si piarda vremea in zadar? Banul insa a fost real, l-ai tinut pentru o clipa in mainile tale si ai vazut ca este bun. Dar acum nu-l mai ai. Se cuvine ca dupa ce ai patit si tu ca si mine, asta de nenumarate ori sa cercetam daca este vreo cale ca banul sa nu se mai piarda, ci sa creasca si sa dea rod. Astfel starea de continua risipire a harului ne poate duce la o stare de nedumerire, necredinta sau de revolta impotriva lui Dumnezeu. Aceasta stare o vedem tot mai des in jurul nostru: Biserica si Tainele par sa-si fi pierdut puterea. Dar cu toate acestea harul este acelasi numai ca noi nu mai stim cum sa-l pastram… Fragmente din carte: …totuşi mai greu îmi era să observ când anume mă părăsea harul şi mult mai uşor îmi era să observ când anume inima mea se umplea de acest "altceva". îmi era greu să observ când anume mă părăsea harul pentru că nu aveam decât în foarte mică măsură experienţa harului, pe când experienţa acestui "altceva" o aveam din belşug. Eram născut, crescut, îmbibat şi scufundat în acest "altceva". Pe acesta îl puteam observa mult mai clar când îmi umplea sufletul. Atunci când acesta apărea, ştiam cu siguranţă că harul primit plecase sau era pe cale să plece, dacă nu mă voi smulge în cel mai scurt timp din acel "altceva". Ce era însă acel altceva care mă umplea? M-a preocupat mult timp acest lucru. Cu timpul am găsit multe definiţii şi idei importante despre acest "altceva" care ne înconjoară încă de la naştere. Sfântul Teofan Zăvorâtul vorbind despre aceasta spune: "în jurul inimii s-a lăsat parcă un fel de perdea de întuneric, un fum - vă spun - ce iese din focul duhului lumesc, care nici gândului nu îi dă voie să comunice cu Dumnezeu, nici sufletului să se roage din proprie dorinţă sau să creadă sau să-L iubească pe Dumnezeu". Apoi precizează: "Nu se poate trăi fără duh de viaţă; oricine trăieşte este neapărat însufleţit de ceva. Duhul propriu nouă, creştinilor, e duhul lui Hristos, care şi trebuie să ne însufleţească, supunând stăpânirii sale toate celelalte şi făcându-le unelte slujitoare lui. Duhul lui Hristos stă în a face totul spre slava lui Dumnezeu şj spre propria mântuire. Potrivnic acestui duh al lui Hristos este duhul lumii, la a cărui poruncă oamenii, uitând de Dumnezeu, lucrează neobosiţi, alergând după scopuri deşarte, închipuite, neajungând nicicând la ele şi neîndulcindu-se nicicând de odihna împlinirii. El se mai numeşte şi duh înşelător (1 Tim. 4, 1) care sub felurite înfăţişări frumoase îi atrage pe mulţi, luând chip de înger luminat". Iar în altă parte zice: "Cei care cred în Domnul se umplu de un cu totul alt duh, potrivnic celui care-i stăpânea pe oameni înainte de venirea Lui". "Adevăratul creştinism va slăbi din ce în ce mai mult, iar în cele din urmă se va stinge de tot; va rămâne doar numele de creştin, însă duh creştinesc nu va mai fi. Duhul lumesc umple toate". ‚Cine va trage în sine cât de puţin din duhul lumii, acela va deveni rece faţă de creştinism şi de învăţăturile lui. Duhul lumii cu toate învăţăturile vătămătoare de suflet care-l însoţesc este un duh potrivnic lui Hristos, este duhul lui antihrist; răspândirea lui înseamnă răspândirea urii faţă de credinţa creştină şi rânduielile creştine de viaţă. Se pare că în jurul nostru cam într-acolo se îndreaptă lucrurile... „ CUPRINS: Duhul deşertăciunii Fericiţi cei săraci cu duhul Căderea îngerilor Oameni vii şi oameni morţi Binele făcut şi primit Pecetea

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0259 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.