Dirijarea realitatii. Transurfingul realitatii. Gradul 4

Dirijarea realitatii. Transurfingul realitatii. Gradul 4 - Vadim Zeland …in realitatea de zi cu zi, omul se află "sub imperiul împrejurărilor" şi nu poate să influenţeze semnificativ mersul evenimentelor. Viaţa "se întâmplă" la fel cum se petrec lucrurile când visăm fără să fim conştienţi. Evenimentele îşi urmează cursul fără să ţină seama că "vrem" sau "nu vrem". S-ar părea că această fatalitate nu poate fi evitată. In realitate există însă o ieşire - total neaşteptată. Omul nu bănuieşte că se găseşte în captivitatea unei iluzii - efect de oglindă. Realitatea are două forme: una fizică, pe care o putem atinge cu mâna şi una metafizică aflată dincolo de limitele percepţiei, dar la fel de obiectivă. Într-un oarecare sens, lumea reprezintă o oglindă nesfârşită cu două feţe: pe una se găseşte universul material, iar pe cealaltă se întinde spaţiul metafizic al variantelor - o structură informaţională, în care sunt stocate toate evenimentele posibile. Numărul de variante este infinit, la fel cum infinită este şi mulţimea de poziţii admise ale unui punct în planul coordonatelor. Acolo se află înscris totul: ce a fost, ce este şi ce va fi; de acolo ne vin visele, clarviziunea, cunoştinţele intuitive şi iluminările. Fermecat de oglindă, omul presupune că imaginea reflectată în ea este chiar adevărata realitate. Oglinda naşte iluzia cum că lumea exterioară ar exista în sine şi nu s-ar preta la a fi controlată. Ca urmare, viaţa devine asemănătoare unui joc ale cărui reguli nu le stabilim noi. Evident, ne este permis să facem unele încercări pentru a influenţa ceea ce se petrece. Dar nu ştim principalul: nu ni s-a explicat cum să ne transformăm din zar în cel care aruncă zarurile. În această carte se vorbeşte despre faptul că realitatea poate fi controlată şi despre ce ne împiedică să o facem. Putem să scăpăm de iluzia de imagine reflectată şi să ne trezim în visul aievea din oglindă… Fragmente din carte: …adesea apare senzaţia că lumea se poartă rău dinadins. Neplăcerile parcă ar fi atrase de o forţă inexplicabilă. De ce ţi-e frică se întâmplă şi cele mai rele aşteptări se certifică. Implacabil se întâmplă exact ceea ce noi ne străduiam să evităm. De ce este oare aşa? La începutul cursului de Transurfing am explicat de ce se întâmplă ceea ce nu doriţi, mai ales dacă doriţi din tot sufletul să nu fie aşa. Când urâţi sau vă temeţi de ceva din toată inima, înseamnă că intenţia exterioară vă va face să aveţi parte cu prisosinţă de acel ceva. Energia gândurilor generată de unitatea dintre suflet şi raţiune transformă eventuala posibilitate în realitate. Cu alte cuvinte, sectorul spaţiului variantelor, care corespunde parametrilor emisiei mentale, se materializează dacă simţămintele sufletului sunt identice cu gândurile raţiunii. Dar aceasta nu este singura cauză a realizării celor mai rele aşteptări. în genere, viaţa fără probleme este normală. Totul decurge bine şi fără hopuri dacă ne mişcăm pe cursul variantelor, fără să stricăm echilibrul. Naturii nu-i place să piardă energia în zadar şi nici nu este dispusă să strice rânduielile. Circumstanţele şi evenimentele nedorite se petrec ca urmare a faptului că potenţialele excedentare deformează tabloul energetic înconjurător, iar relaţiile de dependenţă complică şi mai mult problema. Potenţialele excedentare apar atunci când unor calităţi li se acordă o prea mare atenţie. Iar relaţiile de dependenţă între oameni apar în cazul în care aceştia încep să se compare unul cu altul, să creeze opoziţii şi să pună condiţii de tipul "dacă tu faci aşa, atunci eu am să fac altcumva". Potenţialul excesiv în sine nu este periculos atâta timp cât aprecierea deformată există de la sine. Dar este suficient ca aprecierea unui obiect, exagerată în mod artificial, să fie comparată cu un alt obiect, că şi apare polarizarea care generează vântul din faţă al forţelor de egalizare. Forţele de egalizare tind să înlăture polarizarea apărută; în majoritatea cazurilor, acţiunea lor este îndreptată împotriva a ceea ce a creat această polarizare. Iată exemple de potenţiale categorice: te iubesc; mă iubesc pe mine; te urăsc; îmi este silă de mine; eu sunt bun; tu eşti rău. Asemenea aprecieri sunt autosuficiente întrucât nu se bazează pe comparaţie sau opoziţie totală. Dar iată şi exemple de potenţiale construite pe relaţii de dependenţă: te iubesc, cu condiţia să mă iubeşti şi tu, mă iubesc pe mine pentru că sunt mai bun decât voi toţi; tu eşti rău pentru că eu sunt mai bun; nu mă plac pentru că sunt mai rău decât toţi; îmi displaci pentru că nu eşti ca mine. Deosebirea dintre prima şi cea de a doua grupă este foarte mare. Aprecierile construite pe comparaţie generează polarizare. Forţele de egalizare înlătură această lipsă de uniformitate prin ciocnirea contrariilor. Exact la fel cum se atrag polii opuşi ai magneţilor. Din această cauză neplăcerile pătrund în viaţă cu atâta răutate de parcă ar face-o dinadins… CUPRINS: Cuvânt înainte Capitolul I. DANSURI CU UMBRE Izvorul iniţial al intenţiei Legea ghinionului Totul merge pe dos Regula pendulului Stabilizarea structurii Generaţia Indigo Stăpânii energiei Declararea intenţiei Rezumat Capitolul II. VISAREA ZEILOR Cele două faţete ale realităţii Visul ca realitate Copiii lui Dumnezeu Teatrul viselor Rezumat Dicţionar de termeni Importanţa Valul reuşitei Alegerea Unitatea sufletului şi a raţiunii Ghicitoarea Veghetorului Semnele Potenţialul excedentar Transferul indus Coordonarea importanţei Coordonarea intenţiei Linia vieţii Realizarea materială Pendulul Intenţia Relaţiile de dependenţă Polarizarea Spaţiul variantelor Forţele de egalizare Sectorul spaţiului variantelor Slide-ul Stratul lumii Cursul variantelor Transurfingul Frailing-ul Scopuri şi uşi

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie