Cristalul viu - Contele Incappucciato

Cristalul viu - Contele Incappucciato
Preț: 18,00 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil - stoc 0
Editura:
Anul publicării: 2013
Pagini: 142

DESCRIERE

Cristalul viu - Contele Incappucciatoomul este o Fiinţă Stelară... Structura sa energetică subtilă îi permite să realizeze lucruri măreţe, întocmai cum a spus însuţi Iisus! Însă problema omului contemporan constă în faptul că mintea sa e mult prea preocupată de elementele exteriorului, în loc să dea atenţie elementelor interiorului! Dacă avem suficientă răbdare să descifrăm mecanismele interioare proprii, care sunt destul de simple, vom avea cu toţii posibilitatea unei transformări neaşteptate şi miraculoase în acelaşi timp! Contele Incappucciato Fragmente din carte: …fizica modernă se ocupă de domeniul cuantelor şi subcuantelor de energie, un domeniu foarte interesant cu ajutorul căruia putem înţelege cum a apărut Viaţa ca proces în Univers. Pentru că dacă ne raportăm la structura oricărui lucru sau fiinţe vii, vom avea înţelegerea unei realităţi care stă la baza tuturor acestor structuri, şi anume că atât cuantele, cât şi subcuantele de energie reprezintă cărămizile ce alcătuiesc toate tiparele ce dau naştere ulterior formelor, pretutindeni în întinderea Universului. Până prin anii 90 cercetătorii în acest domeniu nu erau dispuşi să crediteze ideea realităţii cuantice care ar sta la baza Vieţii, fiind mai degrabă adepţii unor teorii care nu luau în calcul ceea ce Ştiinţa Iniţiatică afirma de zeci de mii de ani. Şi anume că orice lucru sau fenomen fizic sau fiinţă ce există în Universul acesta, are la bază iniţial un tipar de energie modulată conştient, care ulterior prin reducerea nivelului de vibraţie, capătă o anumită formă. Astfel savanţii nu-şi puteau explica modul în care formele de viaţă, mai ales cele de pe planeta noastră, luau naştere şi se dezvoltau conform unui algoritm pe care ei nu-l desluşeau. Din acest punct de vedere a fost necesară intervenţia Fiinţelor Celeste, desigur în limita Liberului Arbitru, pentru a determina în conştiinţele câtorva cercetători mai avangardişti, deşi nici aceştia nu îmbrăţişau punctul de vedere creaţionist, apariţia ideii că orice formă ce apare în Univers ar trebui să aibă la bază un model energetic, un cofrag alcătuit din cuante de energie sau altfel spus un tipar anume care determină apoi condensarea în materie. În acest mod a fost posibilă trecerea treptată de la idea darwinistă a selecţiei naturale la acceptarea tot mai accentuată a acestui model creaţionist, ce are la bază energia conştientă ce acţionează în Univers după un program sau un algoritm ştiut de Sursa Infinit Inteligentă sau Creatorul cum îl mai numim. Această intervenţie a Fiinţelor Celeste de Lumină şi Iubire a fost necesară, deoarece aşa cum veţi putea vedea în a treia parte a cărţii de faţă, se apropia timpul pentru ca oamenii să îşi cunoască adevărata lor natură, de fiinţe divine, pentru a putea evolua în sincronicitate cu finalul actualului Ciclu Cosmic. Astfel în deceniile 8 şi 9 ale secolului trecut oamenii de ştiinţă au înţeles faptul că organismul uman nu este doar un corp anatomic coordonat doar de nişte procese raţionale repetitive, cum ar fi somnul, mâncatul sau mersul la servici, ci constituie cu mult mai mult având în vedere că aparatura modernă de investigaţie, odată ce a cunoscut o dezvoltare accelerată, a permis studierea proceselor ce se petrec în microcosmosul celulei umane. Descoperirile ultimilor ani au pus în evidenţă o realitate surprinzătoare, pe care cercetătorii nici măcar nu o bănuiau a exista. Şi anume că în celula umană există o slabă radiaţie luminică sau altfel spus fotonică, ce îşi are originea, după ipotezele lor, în activitatea structurii bioelectrice şi biomagnetice a fiinţei umane. Adevărul este că această slabă radiaţie luminică identificată de către aparatura de cercetare modernă reprezintă radiaţia luminică ce provine din spirit, şi care odată ce parcurge straturile fiinţei, mergând din centrul fiinţei unde se află spiritul, trecând prin corpul sufletesc, prin cel cauzal – conştiinţa şi tot aşa până ce traversează corpul eteric şi ajunge în exterior în partea fizică a organismului, ieşind sub o foarte slabă radiaţie luminică. De altfel există şi în popor o vorbă care sună aşa: „îi radiază faţa de bucurie”, ceea ce demonstrează la modul empiric cel puţin că o asemenea expresie dovedeşte acţiunea energiei provenite din spirit către planul fizic tridimensional. Iar această energie care vine dinspre spirit este receptată de către acesta direct din Sursa care l-a creat, respectiv Creatorul, şi am putea spune că orice spirit este o părticică minusculă din Creator, care coboară într-un trup la modul individualizat. Dintr-o asemenea perspectivă putem afirma că ceea ce noi numim om şi individ nu este doar trupul fizic organic, ci chiar spiritul ce vine să locuiască în acel trup de materie organică. Privind toate lucrurile în maniera aceasta vom înţelege că spiritul fiecăruia dintre noi, chiar dacă este o minusculă parte din Creator, este înzestrat cu toate atributele Creatorului însuşi. De unde şi expresia că omul este după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi aici nu ne referim la om în calitate de trup de materie, ci omul însuşi este chiar spiritul venit în trup. …aţi observat că la naştere fiecare fiinţă umană are cordonul ombilical care prin intervenţie chirurgicală simplă este îndepărtat. Apoi locul respectiv de pe abdomen se închide şi cu timpul devine etanş. Dacă aţi privi cu atenţie ombilicul aţi putea constata, indiferent la ce vârstă, că aspectul său este foarte asemănător cu cel al zonei centrale a unei galaxii sau a unui vârtej de apă, ceea ce indică cu certitudine că zona ombilicală este un vortex important de energie subtilă. Este ca un portal în miniatură care la nivel fizic este închis etanş iar la nivel energetic îndeplineşte un rol de fixare, de împământare a energiei spirituale în corpul fizic. Astfel se poate considera pe bună dreptate că momentul când nou născutului îi este îndepărtat cordonul ombilical spiritul acestuia a venit pe deplin în trup. Aici apare o altă dilemă legată de plânsetul nou născuţilor. De ce plâng micuţii mai mereu când sunt în primele luni de viaţă? Doctorii şi-au dat care mai de care cu părerea, că ar plânge de foame, că ar plânge de sete sau din motive mai puţin cunoscute, însă dacă ne qândim logic, bebeluşii plâng pentru că spiritul lor e nevoit să se înghesuie într-un spaţiu al trupului mult prea mic, iar spiritul simţind diferenţa transmite creierului şi sufletului această stare care este interpretată ca o corvoadă şi ca o stare stresantă. Ca să înţelegeţi cam cum se simte spiritul unui nou născut când vine în trup, imaginaţi-vă că sunteţi nevoiţi să îmbrăcaţi nişte haine cam groase şi destul de strâmte, care nu vă permit mişcările lejere ale corpului şi vă imprimă o stare accentuată de disconfort, pentru că vă strâng pe la încheieturi, coastele simt că sunt presate spre înăuntru, circulaţia sanguină are şi ea probleme şi tot aşa...

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0197 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.