Cararile sufletului - Ion Ghinoiu

Cararile sufletului - Ion Ghinoiu
Preț: 19,90 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil - stoc 0
Editura:
Anul publicării: 2012
Pagini: 228
Categoria: Cultura generala

DESCRIERE

Cararile sufletului - Ion Ghinoiu ... călătorind cu gândul pe drumurile de altădată, avem şansa să străbatem veacurile şi să pătrundem pe căi mai puţin bătătorite în istoria civilizaţiei şi culturii poporului român. Cititorul este invitat la o dublă călătorie imaginară: una pe drumurile vechi ale lumii de aici şi alta pe drumul mitic al lumii de dincolo. In prima parte a drumeţiei se vor face, în locuri semnificative pentru destinul românilor, scurte popasuri spirituale. In a doua parte a lucrării, se va reconstitui cu ajutorul textelor funerare drumul mitic care leagă veacul omului de aici de veacul vecilor de dincolo. Pentru a desemna multiplele posibilităţi de transport pe reţeaua căilor de comunicaţie, limba română a moştenit termenul latin cale, cuvânt care face parte din vocabularul obişnuit şi din expresii populare de largă circulaţie: calea întoarsă, calea-valea, cale lungă, cale bătută, cale bună şi altele. Latinescul callis însemna cărarea urmată de turme în deplasările lor sezoniere", conţinutul său semantic putând fi rezumat la o fâşie de pământ în afara localităţilor pe care se deplasau animalele de la un loc la altul. Prin asimilarea de noi sensuri, cuvântul cale a ajuns, treptat, termen generic pentru orice fel de drum. Alt termen străvechi este cărarea, drum de car în afara aşezărilor. In cazul cuvântului românesc cărare, înlocuirea sensului iniţial de cale pentru vehicule cu cel actual de cale pentru picior înseamnă trecerea spre o categorie inferioară din punct de vedere al funcţionalităţii. Din mulţimea cuvintelor latine care desemnau marea varietate de drumuri, românul nu le-a păstrat pe cele ce aveau în conţinutul lor semantic trăsături specifice unei civilizaţii înaintate (drumuri pavate în oraşe şi sate), ci doar pe cele specifice unei vieţi rustice (cărare, cale) care nu implicau o anume tehnică de construcţie. Această constatare lingvistică are, aşa cum va rezulta din paginile următoare, semnificaţii etnografice şi istorice deosebite. Pentru sensurile pierdute din conceptul general de cale de comunicaţie existent în latineşte, limba română a împrumutat cuvinte noi: uliţă (slavă - ulica), caldarâm (turcă - kaldirim), stradă (italiană - strada, neogreacă - strata), şosea (franceză - chaussee), bulevard (franceză - boulevard), trotuar (franceză - trottoir). După unii lingvişti, cuvântul drum este de origine slavă (drumu). După alţii, este grecesc (dromos) şi ar fi fost asimilat de populaţia carpatică înainte de epoca romană, prin intermediul tracilor balcanici. Ca urmare, pe meleagurile româneşti, cuvântul drum, ar fi mai vechi decât sinonimul său cale, cu care s-a aflat într-o permanentă concurenţă. Drumurile au intensificat comerţul, au răspândit şi au ieftinit mărfurile. Ele au creat şi impulsionat dezvoltarea aşezărilor, au contribuit la creşterea populaţiei sau, dimpotrivă, la scăderea şi dispersia ei prin propagarea bolilor şi epidemiilor. Dunărea şi Marea Neagră, in a doua parte a lucrării sunt prezentate drumurile sufletului intre celula ou şi faptura om (viaţa intrauterină), intre leagăn şi mormânt (viaţa extrauterină) şi între lumea de aici şi lumea de dincolo. Moartea fiind receptată ca o separare a sufletului de trup, cel de al treilea drum are două variante: al trupului, care porneşte la trei zile după şi al sufletului, la 40 de zile. Un spaţiu semnificativ îl reprezintă descrierea facută de Cartea românească a morţilor drumului mitic care leagă cele două lumi. Aceasta se compune din texte de iniţiere a sufletului cântate de un cor feminin în momente şi locuri semnificative ale ceremonialului funerar. Iniţierea se face prin monologuri şi dialoguri riguros formalizare. Sutele de versuri cântate, de mare vechime si tulburătoare frumuseţe, sunt adresate mortului, căruia i se adresează pe nume (Ion, Vasile etc.) sau printr-un nume tabu (Dalbu de pribeag), zeiţelor destinului (Zorile), soţului sau soţiei postume (Bradul, Suliţa, Steagul), adăposturilor postume. Apar, de asemenea, Zeiţa morţii în ipostază zoomorfa, de pasăre de prada (Gaia, Corboaica) şi antropomorfă (Zâna Bătrână, Moartea, Maica Precesta, Maica Irodia), ghizi providenţiali (lupul, vulpea, vidra), vameşi binevoitori, personaje psihopompe (calul, cerbul) şi, în final, în lumea de dincolo, rudele mortului. Metodele de iniţiere sunt simple: descrierea amănunţită a drumului mitic şi a înfăţişării personajelor mitice; repetiţia momentelor cheie ale călătoriei pentru fixarea cunoştinţelor; comparaţia şi opoziţia drumului bun cu cel rău, a personificărilor care îi pot fi prieteni sau duşmani. Expunerea cunoştinţelor se încheie pe ultimul drum, între casă şi mormânt, unde i se dau ultimele sfaturi, i se arată unde şi cum trebuie plătite vămile (la poduri, fântâni), când să se odihnească (la răscruci pentru alegerea drumului bun) etc. CUPRINS: CUVÂNT ÎNAINTE Partea I - DRUMURILE DE AICI I. PER PEDES APOSTOLORUM II. TOATE DRUMURILE DUC LA ROMA III. DRUMURILE BEJENIEI IV. SFARĂ-N ŢARA V. RĂVAŞE PRIN ORAŞE VI. DUNĂRE. DUNĂRE, DRUM FĂRĂ PULBERE VII. DRUMUL NAŞTE TÂRGUL VIII. DRUMURILE OILOR IX. DRUMURILE SĂRII X. DRUMURILE PÂINII XI. DRUMUL CAPĂT N-ARE Partea II - DRUMURILE DE DINCOLO I. VIATA DUPĂ MOARTE 1. La popoarele primitive 2. In Sfânta Scriptură 3. La carpato-dunăreni II. ADĂPOSTURI ALE SUFLETULUI 1. Grota 2. Bordeiul 3. Casa 4. Satul III. DRUMUL DIN PREEXISTENŢĂ ÎN EXISTENŢĂ 1. Scenariul de întemeiere a casei de piatră 2. Zeiţa generatoare de viaţă 3. Barza, pasăre de baltă aducătoare de copii 4. Deschiderea ciclului vital 5. Ipostaze ale naşterii IV. DRUMUL DINTRE DOUÂ PÂNTECE 1. Medierea trecerii din preexistentă în existenţă 2. Ursitoarele 3. Rituri funerare la naşterea copilului 4. Integrarea pruncului în existenţă V. CARTEA ROMÂNEASCĂ A MORŢILOR VI. PANTEONUL MORŢII 1. Mesageri funeşti 2. Zorile 3. Moartea cu chip de om 4. Moartea cu chip de pasăre 5. Sufletul mortului 6. Soţul sau soţia postumă 7. Prieteni de drum 8. Ghizi providenţiali 9. Reprezentări psihopompe 10. Vameşii VII. PREGĂTIRI PENTRU MOARTE 1. Moştenirea cu limbă de moarte 2. Cererea iertării 3. Pomana din viaţă 4. Moartea pe pământ 5. Impărtăşania şi maslul 6. Anunţarea decesului 7. Ultimele clipe de viaţă, primele de moarte 8. Personificări ale bolilor şi leacurilor VIII. PREGĂTIREA CĂLĂTORULUI DE DRUM 1. Scalda rituală şi gătitul mortului 2. Banul pentru plata vămilor 3. Toiagul IX. OSPĂŢUL FUNERAR X. PETRECUTUL MORTULUI XI ADĂPOSTURILE POSTUME 1. Sicriul 2. Mormântul 3. Cimitirul 4. Lumea de dincolo BIBLIOGRAFIE

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0225 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.