Arta de a fi - Erich Fromm

Arta de a fi - Erich Fromm
Preț: 29,00 lei
Disponibilitate: în stoc furnizor - in stoc
ISBN: 973-707-877-3
Editura:
Anul publicării: 2013
Pagini: 192

DESCRIERE

Arta de a fi - Erich Fromm …intr-o lume dominată de consumerism, de goana după avere si onoruri si de falsele retete pentru fericire, Erich Fromm ne învată cum să ne eliberăm de iluzii si de ideile primite de a gata si cum ne putem exploata energiile lăuntrice pentru a duce o viată cu sens. Trecerea de la existenta preocupată de posesie si îmbogătire („a avea") la un trai bazat pe constientizarea si dezvoltarea propriilor calităti sufletesti („a fi") conduce, în mod iminent, la o stare de iluminare psihică si de bogătie spirituală. Dacă în volumul A avea sau a fi?, Fromm discută solutiile politico economice pentru o viată autentică, în cartea de fată el se opreste asupra tehnicilor individuale de concentrare si de trezire spirituală, de meditatie orientală si de autoanaliză în cheie freudiană. Toate acestea sunt menite să sporească puterea noastră de a iubi, de a gândi critic si de a actiona creativ si productiv. Autoanaliza si în special exercitiile de respiratie si de constientizare se pot face ori de câte ori nu esti ocupat cu altceva, ca atunci când te afli în metrou sau în avion. Toate aceste prilejuri ar trebui să fie utilizate pentru o formă sau alta de atentie concentrată, în loc să începi să citesti o revistă, să vorbesti cu cineva sau să visezi cu ochii deschisi. Odată ce ai căpătat obiceiul de a face acest lucru, astfel de situatii când nu ai „nimic de făcut" devin bine-venite, deoarece te îmbogătesc si îti procură satisfactie. ........................ În volumul de fată, Erich Fromm ne propune căile de realizare a constientizării de sine si ne împărtăseste pasii către a fi, pe care i-a parcurs el însusi zilnic, acordând o atentie sporită autoanalizei, ca una dintre aplicatiile psihanalizei. - Rainer Funk Erich Fromm este nu doar un psiholog cu o intuitie ascutită, ci si un scriitor de talent. - Chicago Tribune Erich Fromm (1900 - ), sociolog şi psihanalist, a făcut parte din Scoala de la Frankfurt, iar în 1933 a emigrat în SUA. Editura Trei a mai publicat volumul său A avea sau a fi?. Fragmente din carte: …următorul rezumat al unor afirmaţii făcute în cartea A avea sau a fi? nu doreşte să înlocuiască citirea ei, ci, mai curând, să reamintească tuturor celor care au citit-o cele mai importante idei cuprinse în ea. Erich Fromm a înţeles alternativele „a avea" sau „a fi" drept „două moduri fundamentale de existenţă, două orientări diferite faţă de sine şi faţă de lume, două tipuri diferite de structuri de caracter a căror predominanţă determină totalitatea modului în care o persoană gândeşte, simte şi acţionează. Dacă investigăm toate modalităţile în care o persoană îşi poate orienta viaţa, ajungem la următoarea concluzie: în final, individul îşi direcţionează viaţa fie spre a avea, fie spre a fi. Ce înseamnă faptul că cineva îşi orientează în esenţă viaţa spre a avea? …oricine îşi călăuzeşte viaţa în funcţie de a avea se determină pe sine, îşi stabileşte existenţa, sensul vieţii şi modul de a trăi în conformitate cu ceea ce are, cu ce ar putea avea şi cu ceea ce ar putea avea mai mult. Aproape că nu există vreun lucru care să nu poată deveni un obiect al posesiei sau al dorinţei de a avea: bunuri materiale de toate felurile — case, bani, acţiuni la bursă, lucrări de artă, cărţi, timbre, monede şi alte obiecte care, în parte, pot fi strânse cu „pasiunea unui colecţionar". Şi oamenii pot deveni obiectul posesiei sau al dorinţei de a avea. Fireşte, nu spunem că cineva devine posesorul altcuiva, pe care îl consideră proprietatea sa. Suntem mai „politicoşi" în această privinţă şi preferăm să spunem că unui individ îi pasă de alţii şi că îşi asumă responsabilitatea pentru aceştia. Dar este bine cunoscut faptul că cine poartă responsabilitatea altora are şi dreptul de a dispune de ei. Astfel, copiii, persoanele invalide, vârstnicii, bolnavii şi cei care au nevoie de îngrijiri sunt luaţi în posesie şi consideraţi o parte a sinelui unui individ — şi vai de cel bolnav, dacă se însănătoşeşte, sau de copil, dacă vrea să ia singur hotărâri! Devine atunci evident faptul că individul este determinat de modul a avea. Ca şi când nu ar fi fost suficient că oamenii pot fi „deţinuţi în proprietate", în plus, ne hotărâm cursul vieţii şi prin asumarea sau dobândirea de virtuţi şi onoruri. Tot ce contează pentru noi este să avem stimă, o anumită imagine, sănătate, frumuseţe şi tinereţe, iar când acest lucru nu mai este posibil, atunci vrem cel puţin să posedăm „experienţă" sau „amintiri". Unele convingeri de natură politică, ideologică şi religioasă pot fi şi ele achiziţionate ca posesiuni şi apărate cu credinţă — până la vărsare de sânge. Totul ajunge să depindă de faptul că un individ este în posesia adevărului sau că este îndreptăţit. Practic, orice poate fi o posesiune, dacă îţi orientezi viaţa spre a avea. Problema nu este dacă ai sau nu ai ceva, ci mai curând dacă inima ta tânjeşte după ce are sau ce nu are. Şi orientarea bazată pe a nu avea este tot o orientare bazată pe a avea. Fromm nu predică ascetismul; orientarea bazată pe „a fi" nu este acelaşi lucru cu orientarea bazată pe „a nu avea". Problema priveşte poziţia pe care faptul de a avea sau a nu avea o deţine în determinarea scopului în viaţă şi a identităţii individului. Deseori este dificil să distingi dacă posezi ceva în modul existenţial „a avea" sau, pentru a-1 cita pe Fromm, dacă „deţii ca şi când nu ai deţine". Totuşi, fiecare se poate analiza rapid, întrebându-se ce anume are valoare pentru el şi obţinând în felul acesta o idee despre ce s-ar întâmpla dacă ar pierde ceea ce este important şi valoros, aşa încât i-ar fugi pământul de sub picioare şi viaţa ar deveni astfel fără rost. Dacă nu mai poate simţi că este independent sau că are valoare proprie (intrinsecă fiecăruia), dacă viaţa şi munca nu mai înseamnă nimic, atunci individul îşi duce viaţa în conformitate cu orientarea bazată pe a avea: a avea o vocaţie, copii ascultători, o relaţie bună, intuiţii profunde, argumente mai bune şi aşa mai departe. Acela care are o orientare bazată pe a avea foloseşte mereu cârje, în loc să se sprijine pe cele două picioare... El utilizează mereu un obiect extern ca să existe, ca să fie el însuşi, aşa cum îşi doreşte. Este el însuşi în măsura în care are ceva. Individul decide că este subiect în funcţie de deţinerea unui obiect. Este posedat de către obiecte şi, astfel, de către obiectivul de a le avea…. CUPRINS: Cuvânt-înainte PARTEA I 1. Despre arta de a fi PARTEA A II-A 2.Marea impostură 3.Trivialităţile 4.„Fără efort, fără durere” 5.„Antiautoritarismul” PARTEA A III-A 6.„Să vrei un singur lucru” 7.Să fii treaz 8.Să fii conştient 9.Să te concentrezi 10. Să meditezi PARTEA A IV-A 10.Psihanaliza şi conştientizarea de sine 11.Autoanaliza 12.Metode de autoanaliză PARTEA A V-A 14.Despre cultura lui a avea 15.Despre filosofia lui a avea 16.Despre psihologia lui a avea PARTEA A VI-A 17. De la a avea la starea de bine Bibliografie

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs! scrie o recenzie
Created in 0.0214 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.