Vasul pocaintei. Viata minunata a noului mucenic Agathanghelos

 

Lepădătorii de Hristos care s-au pocăit sunt 
mucenici autentici, şi Biserica îi cinsteşte, fiindcă, 
după cum scrie Sfântul Nicodim Aghioritul: „Să se 
lepede cineva de Hristos nu este atât de grav, cât să 
rămână în această lepădare... Iar mucenicia nu înseamnă 
doar iertare de păcate, ci şi sfinţenie, slavăşi cinstire cerească. De aceea credincioşii se închină 
la moaştele mucenicilor, socotindu-le sfinte”. 
Noii mucenici sunt cei umiliţi, cei omorâţi, 
„care strălucesc ca soarele în noaptea sclaviei, ca 
nişte ancore statornice pe vreme de furtună”, şi 
după cum menţionează I. Anastasiou: „Biserica şi 
credinţa noastră nu au legătură cu autoritatea şi puterea 
şi nu le cunosc. Se întâmplă contrariul. Se sprijină 
pe cei săraci, pe cei chinuiţi, pe cei smeriţi, pe 
cei omorâţi, pe cei care par să fi fost biruiţi. Moaşte 
ale mucenicilor sunt puse în piciorul Sfintei Mese. 
Întreaga Biserică se întemeiază pe cei smeriţi, pe cei 
ucişi pe nedrept. De altfel, pe ce altceva să se sprijine, 
de vreme ce-L avem ca Stăpân şi Mântuitor al 
nostru pe Fiul lui Dumnezeu, pe care oamenii din 
vremea Sa L-au răstignit ca pe un nelegiuit? Aceste 
lucruri simple nu le-am înţeles, şi de aceea unii cred 
că şi în Biserică vor primi autoritate şi putere”.

 

CUPRINS:
 

1. La cafenea

2. Plecarea din Ainos

3. Lepadator de credinta

4. Pribeag

5. Din nou in Ainos

6. Fuga din Smirna

7. In Sfantul Munte

8. Mucenicia

Epilog

Anexa. Cateva elemente istorice

Surse