Sindromul CE SA FAC. Cum sa-ti alegi calea in viata in functie de darurile pe care ti le-a dat Dumnezeu

Sindromul CE SA FAC. Cum sa-ti alegi calea in viata in functie de darurile pe care ti le-a dat Dumnezeu
Editura:
Anul publicării: 2014
Pagini: 148
Preț: 20,00 lei
Disponibilitate: în stoc furnizor - in stoc

DESCRIERE

Sindromul CE SA FAC. Cum sa-ti alegi calea in viata in functie de darurile pe care ti le-a dat Dumnezeu - Savatie Bastovoi …societatea de consum a educat generatia în care persoana se poate eschiva de la responsabilitate si poate comite orice faptă dacă are pentru aceasta o hîrtie: un contract, un regulament al firmei sau al companiei, un vinovat pe care să dea vina. Totusi viata nu este făcută doar din muncă si contracte. Viata e un tumult de sentimente, de legături si sfîsieri cărora trebuie să le faci fată. Uneori o hîrtie de divort nu te eliberează de omul pe care l-ai iubit, după cum nici un certificat de căsătorie nu te face să iubesti si să fii iubit. Ce să faci cu tine în viata de dincolo de hîrtii, acolo unde nici un argument nu-ti poate împăca îndoiala, unde regretele te pot distruge si unde o alegere care, formal, este un succes, îti poate aduce prăbusirea? ……………………….. Despre daruri si virtuti Discuţia despre daruri sau talanţi trebuie începută prin a zice că darurile nu sînt tot una cu virtuţile. Darurile se împart în daruri înnăscute şi daruri dobîndite. Darurile fireşti sau înnăscute sînt ceva dat de Dumnezeu, fără vreun efort din partea omului. Astfel, oamenii se nasc frumoşi, inteligenţi, puternici, sănătoşi, abili în artele vizuale sau muzică. Toate acestea sînt daruri fireşti sau înnăscute şi au fost comparate de Hristos cu nişte „talanţi”, o unitate bănească, adică sînt nişte credite nerambursabile pe care fiecare om le primeşte la naştere: unul 5, altul 2, altul 1. Pe lîngă darurile înnăscute, fiecare om poate accede spre daruri mai presus de fire, care se dau în schimbul lucrării virtuţilor sau, iarăşi, uneori din iconomia Dumnezeiască neştiută de oameni. Între acestea pot fi darul tămăduirilor, al prorociei sau înainte-vederii, darul vorbirii în limbi, darul apostolatului şi a înţelegerii sensurilor ascunse, darul rugăciunii, al curăţiei şi altele care îl ridică pe om la înălţimea îngerească, făcîndu-l încă din această viaţă părtaş la bucuria Împărăţiei lui Dumnezeu. Toate aceste daruri sînt răsplată a virtuţilor, precum am zis, dar uneori ele se dau şi fără vreun efort anterior, fiind ca o arvună pentru eforturi viitoare, pe care oamenii nu le văd şi nu le cunosc, dar Dumnezeu le-a şi răsplătit în atotvederea Sa. Acest înţeles ni l-a făcut cunoscut şi Sfântul Siluan Athonitul, care a primit darul rugăciunii, precum mărturiseşte el însuşi, în tinereţe, înainte de a depune vreo nevoinţă deosebită, darul fiind o arvună dată de Dumnezeu pentru lucrările lui viitoare. Tot aşa avem mulţime de pilde în Scriptură şi Vieţile Sfinţilor din care reiese că o cădere viitoare nu Îl face pe Dumnezeu să-Şi oprească darul, astfel că şi Iuda s-a bucurat de darul apostoliei şi al facerii de minuni, deşi bunul Dumnezeu ştia dinainte că Iuda va trăda şi se va pierde. Iată de ce darurile, atît cele înnăscute, cît şi cele dobîndite, nu trebuie să fie niciodată prilej de mîndrie. Chiar dacă în majoritatea cazurilor darurile supranaturale sînt răsplată pentru virtuţi, totuşi aceasta nu este o regulă şi oamenii pot fi făcători de minuni sau proroci, fără a fi virtuoşi. Despre acest paradox scrie foarte clar Apostolul Pavel în Epistola sa către Corinteni în care îi mustră pe cei ce au ajuns să se mîndrească cu darurile lor supranaturale şi chiar să se certe între ei, învăţînd că nici darul de a învia morţii, nici acela de a muta munţii din loc prin credinţă, nici prorociile, nimic nu valorează fără dragoste. La fel este valabilă şi viceversa: există foarte mulţi oameni virtuoşi care nu se învrednicesc de daruri supranaturale, ceea ce nu doar că nu-i face mai mici decît cei dintîi, ci chiar îi poate ridica din pricina smereniei lor, deoarece lucrează virtuţile fără vreo răsplată, chiar şi spirituală, ci fiind mînaţi de dragoste şi nădejde. Aşa cum darurile supranaturale sînt mai înalte decît darurile fireşti, tot aşa şi căderea care se face din ele este mai mare decît a celor care nu au ajuns la măsurile de sus. Există, de pildă, o trufie a începătorilor, care se mîndresc cu frumuseţea chipului, sonoritatea vocii sau agerimea minţii lor, dar există şi o fudulie a asceţilor, care se mîndresc cu postul şi rugăciunea lor, dar chiar şi cu darul tămăduirilor sau al prorociei. Pentru că, la orice treaptă s-ar afla ascetul pe scara desăvîrşirii există şi ispita care îl poate doborî. Ultima dintre acestea fiind mîndria, despre care marele ascet şi filozof creştin, Sfîntul Ioan Casian, a zis: „mîndria este patima cea mai cu anevoie de biruit, deoarece este singura patimă care se hrăneşte din virtuţi”. CUPRINS: Sindromul „cesăfac" A voi sau a dori? Dorinţele sînt un păcat? Despre daruri şi virtuţi Pilda talanţilor Despre daruri şi caractere Tipuri de inteligenţă şi de limbaj Educaţia Autoritatea celui mai mare şi mai bun Lecturile Bucuria lăuntrică este semn că faci ceea ce trebuie Despre aşa-zisele emoţii pozitive şi negative Oamenii nu evoluează - totul e o chestiune de limbaj şi abilităţi Părinţi şi copii Oameni şi destine Către tineri (Cuvînt al Sfîntului Vasile cel Mare)

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0438 sec