Mituri si misterii egiptene

Mituri si misterii egiptene
ISBN: 978-606-8162-57-7
Anul publicării: 2012
Pagini: 160
Preț: 23,00 lei
Disponibilitate: în stoc furnizor - in stoc

DESCRIERE

Mituri si misterii egiptene - Rudolf Steiner …egipteanul avea pe Isis, acea figura de care se leaga sintagma: Eu sunt ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi. Valul meu nu l-a ridicat inca nici un muritor. O taina profunda, ascunsa sub un val gros, se reveleaza in figura lui Isis, a spiritualitatii divine incantatoare a lui Isis, care in constienta spirituala a vechiul Egipt tine in brate copilul Horus, la fel cum Madonna (Maria) noastra poarta pe copilul Iisus. Cand omul este eliberat dupa moarte de corpul fizic si de corpul eteric, el are o alta constienta… Chiar daca astazi nu poate privi in sus spre lumea spirituala, din lumea spirituala el poate privi in jos, spre lumea fizica… Acolo nu este indiferent daca trupul sau este conservat ca mumie, daca a fost incinerat sau daca a putrezit. Din aceasta ia nastere o anumita conjuctura… …………………………………. …in cele douăsprezece conferinţe ţinute de Rudolf Steiner la Leipzig în perioada 2 – 14 septembrie 1908 sunt descrise, cu incursiuni subtile, de mare profunzime, în epocile anterioare şi ulterioare, trăirile omului prins între lumile spirituale şi lumea fizică în cursul celei de a treia epoci culturale, care se continuă într-un mod atât de surprinzător în cea de a cincea epocă, a noastră. CUPRINS Treptele adevărului (biolog dr. Petre Papacostea) In legătură cu publicarea conferinţelor lui Rudolf Steiner CONFERINŢA I, Leipzig, 2 septembrie 1908 Esenţa antroposofiei. Legea reîncarnării. Culturile postatlanteene. Legătura dintre a şaptea cultură şi cea protoindiană; dintre a şasea cultură şi cea protopersană; repetarea culturii egiptene în viaţa culturii actuale, materialismul, o consecinţă a îmbălsămării; cea de a patra epocă culturală postatlanteană nu va cunoaşte o repetare CONFERINŢA a II-a, Leipzig, 3 septembrie 1908 Devenirea Pământului. Atomul primordial al Pământului ca arhetip al formei umane. Soarele, Luna şi Pământul - corp unic. Separarea Soarelui; desprinderea Lunii şi separarea apei şi aerului în perioada lemuriană. Starea de conştientă în perioada atlanteană. Oglindirea devenirii cosmice în concepţiile religioase ale culturilor postatlanteene. Cultura indiană: Brahma; cultura persană: Ormuzd şi Ahriman; cultura egipteană: Osiris, Isis şi Horus; cultura greco-latină: figurile de zei, amintirea unor entităţi din perioada atlanteană; cultura noastră: timp lipsit de divinităţi; ea trebuie să preia impulsul hristic şi să privească spre viitor. Starea de conştientă trebuie să devină apocaliptică CONFERINŢA a III-a, Leipzig, 4 septembrie 1908 Ultima umanitate atlanteană şi umanitatea postatlanteană. Starea de conştientă a atlanţilor. Omul atlantean mai pătrundea încă în fiinţa interioară a lucrurilor pe care le percepea. Forma omului în perioada atlanteană. Corpul eteric era mult mai mare decât azi. Cele patru forme tipice ale sale: vultur, leu, taur, om. Iniţiaţii perioadei atlanteene şi şcolile de iniţiere ale acelei perioade. Candidatului la iniţiere îi era dat drept conţinut al meditaţiei imaginea originară a formei umane. Prin forţa gândului se mai putea încă acţiona asupra corpului fizic, astfel încât acesta se remodela nemijlocit CONFERINŢA a IV-a, Leipzig, 5 septembrie 1908 Imaginea primordială spirituală a omului la începutul evoluţiei Pământului. Iniţierea protoindiană: imagine, sunet şi cuvânt. "Veda" - cuvântul. Cei şapte Rishi, elevii lui Manu. Separarea planetelor. Fiecare dintre Rishi înţelegea una din cele şapte planete în ceea ce priveşte acţiunile acestora asupra omului. Relaţia profesorului cu elevul în culturile indiană, egipteană şi greacă. Somnul vindecător din templu, o elaborare artificială a conştientei atlanteene. Coborârea Logosului, Hristos CONFERINŢA a V-a, Leipzig, 7 septembrie 1908 Evoluţia Pământului în starea primordială. Perioada polară. Lumina ca veşmânt al iubirii. Perioada hiperboreică. Separarea Soarelui. Acesta a luat cu sine substanţele cele mai fine (lumina). Prin aceasta Pământul s-a densificat până la starea apoasă: Pământul de apă. Omul ca fiinţă de apă. Peşti, amfibii, balauri şi omorâtorul de balaur. Simbolul şarpelui. Perioada lemuriană. Separarea Lunii de Pământ. Omul îşi formează sistemul osos şi structurile pentru respiraţia aeriană şi conştientizează naşterea şi moartea. Lumină şi aer; Osiris şi Typhon CONFERINŢA a VI-a, Leipzig, 8 septembrie 1908 Forţe solare şi lunare, influenţa lor asupra omului. Mitul lui Osiris. Lumina solară reflectată de Lună formează cele 14 fascicule nervoase ale omului. Osiris acţionează în cele 14 faze lunare, de la Luna nouă la Luna plină. în perioada de la Luna plină la Luna nouă acţionează Isis. Ea formează celelalte 14 fascicule nervoase. Apariţia masculinului şi femininului. Apariţia Pământului, a laringelui şi a inimii prin acţiunea lui Horus. CONFERINŢA a VII-a, Leipzig, 9 septembrie 1908 Legenda lui Osiris. Evoluţia umanităţii. Forma omului în perioada polară. Apariţia regnului animal. Perioadele hiperboreică şi lemuriană. Organul luminos şi de percepţie al omului din acea perioadă, glanda pineală de azi. Zodiacul legat de forma umană. Peştii = labele picioarelor, Vărsătorul = gamba, Capricorn = genunchii, Săgetător = coapsa, Scorpion = sexul. Apariţia sexualităţii prin separarea Lunii. Isis şi Osiris ca formatori ai părţii superioare a omului. Lira lui Apolo CONFERINŢA a VIII-a, Leipzig, 10 septembrie 1908 Dezvoltarea în trepte a formelor omului, corespunzător cu deplasarea Soarelui prin constelaţiile Zodiacului (Balanţă, Fecioară). Respingerea formelor animale (Peşti). Hristos pleacă de pe Pământ o dată cu Soarele. Simbolul peştilor al primilor creştini. Influenţa forţelor solare şi lunare asupra formei omului. Cele patru tipuri umane ale Atlantidei. Separarea sexelor: bărbatul şi femeia iau naştere prin predominarea forţelor lui Osiris şi ale lui Isis. Mitul lui Nerthus. Imaginile miturilor, o prezentare a faptelor reale CONFERINŢA a IX-a, Leipzig, 11 septembrie 1908 Acţiunea spiritelor solare şi lunare, a forţelor lui Osiris şi ale lui Isis. Apariţia ochiului. Stările de somn şi de veghe ale omului în perioadele lemuriană şi atlanteană. Cultura indiană: lumea este Maia. Cultura iraniană: lumea fizică devine câmp de lucru. Cultura egipteano-babiloneană-asiro-caldeană: lumea scriiturii zeilor. Cultura greco-romană: omul imprimă materiei sinea sa. La punctul cel mai de jos al evoluţiei umane apare Iisus Hristos în plan fizic pe Pământ, pentru ca omul să găsească din nou calea spre lumea spirituală CONFERINŢA a X-a, Leipzig, 12 septembrie 1908 Vechile legende, imagini ale unor fenomene şi evenimente dintre moarte şi o nouă naştere. întunecarea conştientei spirituale a omenirii; pericolul morţii spirituale. Iluminarea poate fi obţinută prin principiul iniţierii din Misterii. Salvarea prin Hristos. Iniţiaţii, precursorii lui Hristos; conştienta lor profetică. Prin imagini este format spiritul elevului iniţierii egiptene, până la înţelegerea evoluţiei eului omului. Multe din aceste imagini bazate pe fapte oculte au trecut prin legendele greceşti în conştienta umanităţii CONFERINŢA a XI-a, Leipzig, 13 septembrie 1908 Esenţa iniţierii egiptene; impregnarea organelor de vedere suprasensibilă în corpul astral, pe care apoi le înscrie corpului eteric ca pe nişte sigilii în timpul unei stări asemănătoare morţii cu o durată de trei zile jumătate, perioadă în care corpul eteric este ridicat din corpul fizic; experienţele trăite în planurile suprasensibile îi conferă celui retrezit calitatea de iluminat. Ştiinţa cosmică a organelor cunoscută de hierofanţii egipteni. Omul vede, în prezent, într-un mod material ceea ce vedea mai de mult în lumea spirituală. Importanţa faptei lui Hristos pentru sufletele celor morţi CONFERINŢA a XII-a, Leipzig, 14 septembrie 1908 Amprenta spiritului în creaţiile artistice greceşti; spiritul, sclav al materiei în vremurile noastre. Impulsul hristic, învingător al materiei. A fost învinsă prin forţa lui Hristos şi predominarea sufletului de grup în succesiunea generaţiilor. Calea tatălui şi calea zeilor la vechii egipteni. Isis, sufletul poporului egiptean. Faraonul, fiul lui Isis şi al lui Osiris. Strămoşii, acumulatori şi distribuitori ai bunurilor materiale şi în funcţia celor 42 de judecători ai morţilor; ereditatea ar trebui să fie cultivată în lumea fizică. Reînvierea a ceea ce era trăit pe atunci de suflet între moarte şi o nouă naştere în vremea noastră. Note

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0408 sec