Mistici din Carpati (3 vol)

Mistici din Carpati (3 vol)
ISBN: 978-606-579-480-1
Editura:
Anul publicării: 2013
Pagini: 128+112+128
Preț: 59,70 lei
Disponibilitate: în stoc furnizor - in stoc

DESCRIERE

Mistici din Carpati si alti oameni slaviti din istoria mantuirii (3 vol) – Vasile Andru Volumul 1 …un om care n-a trecut prin religie si care n-a cunoscut tentaţia religioasă este un om vid… Asa spunea un filosof român care s-a salvat de la neant dând scepticismul pe o cultură a duhului. Cartea de faţă ţine de cultura duhului, dar este mai ales o experienţă religioasă. Experienţa spirituală, adică asceza si mistica, sunt singurele moduri de a extinde constiinţa de la normal la suprafiresc, până la theosis. Cartea oferă 22 de chipuri si destine exemplare din Carpaţi sau având legătură intimă cu spaţiul carpato-danubiano-pontic. Misticii sunt personaje uriase, văzute sau tăinuite, care fac Istoria sau care îmbunătăţesc Istoria. Vasile Andru scrie despre ei cu vocaţie de prozator, dar si ca un iniţiat în lucrarea Misticii crestine. …romanii, in exprimarea lor spirituala, sunt mai curand moderati, feriti de extreme mistice. Dintre cele 2 faze ale cautarii desavarsirii – asceza si mistica – la romani a predominat totusi a doua faza. Dintre cele 2 Raiuri (al simturilor si al harului) multi s-au invrednicit de al doilea… Volumul se dovedeste a fi nu numai un original „Sinaxar“, ci si un îndreptar de practică soteriologică, de „cumul de har“, propunând modele pentru cei care vor să urmeze o Cale adevărată. Fragmente din carte: …de la acest mare proto-român, Ioan Casian, au rămas două metode” întru desăvârşire. 1. Metoda exterioară, sintetizând idei de la Evagrie şi de la alţi părinţi filocalici, învăţând despre: Despătimirea sau tămăduirea celor 8 păcate; Crucificarea propriei voinţe (mai ales în viaţa cenobitică); Purificarea minţii de orice urmă grosieră, prin unirea cu Hristos (mai ales în viaţa anahoretă). Ca procedeu de meditaţie, propune repetarea câtorva formule filocalice. Anticipează, aşadar, procedeul oratio mentis. Recomandă rugăciune scurtă şi silenţioasă. Ca să domini „valurile de gândire” (agitaţia interioară), singurul mod este să ţii mintea nedezlipită de Dumnezeu. A stopa „valurile de gândire” este chiar definiţia meditaţiei. Insistă mult pe dobândirea discernământului. La întrebarea care este virtute a cea mai înaltă dintre cele trei (postire, despuiere, milostenie), răspunde că cea mai înaltă dintre cele trei este... a patra: dreapta socoteală! Fără aceasta, orice virtute se transformă în contrariul ei! 2. Metoda secretă, despre care aflăm doar câteva jaloane şi nu avem dreptul s-o spunem decât tot codificat. Metoda secretă e ”rugăciunea focului”, o rugăciune mistică, noera proseuche, fără cuvinte. Este numită intr-un „cod” stabilit mai târziu, „rugăciunea văzătoare”. …o convorbire cu Dumnezeu care începe când tac gândurile… Rugăciunea focului nu trebuie descrisă, ci practicată. Şi foarte putini o dobândesc într-un veac... CUPRINS: Preliminarii la taina salvării Partea I. Asceţi din vechime şi principi teofori Ioan Casian proto-românul, un ascet călător Dionisie cel Mic, stră-românul, „tatăl erei creştine” Teotim din Tomis, în apărarea lui Origene şi a lui Hrisostom Sufletul strămoşului Traian a trecut din iad în Rai Grigorie Dialogul cercetează viaţa de după moarte Nicodim de la Tismana. De la mersul pe ape la mersul pe jăratic Daniil Sihastrul. Câtă legendă, atâta adevăr Un sfânt controversat: Ştefan cel Mare Cei patru Radu ai evlaviei creştine Un principe care a dat depresia pe mistică: Neagoe Basarab Partea a II-a. Destine şi cununi Ieremia Valahul, de la Sascut la Napoli şi înapoi după patru secole Teodora de la Sihla. Despătimire, eliberare, levitaţie Vasile de la Poiana Mărului sau Patria ubi sketis Mistica cernicană Calinic de la Cernica şi tentaţia suprafirescului Destinul românesc al slavului Paisie Velicikovski Destinul slav al românului Antipa Luchian Pelerinul basarabean Ioan Zlotea Volumul 2 niciodată n-o să ating nivelul spiritual pe care l-am avut în închisori, spunea un mistic proeminent de la "Rugul Aprins", care, în ani mulţi de temniţă, prin exerciţii spirituale, a supravieţuit şi a descoperit vastitatea vieţii interioare. Asceţii închisorilor şi Fericiţi cei prigoniţi sunt titluri care prefigurează o dimensiune românească a misticii din vremea regimului totalitar. Volumul 2 conţine 12 chipuri de personalităţi harismatice. Printre acestea: Pr. Arsenie Boca, Monseniorul Vladimir Ghika, Ioan cel Străin, Sandu Tudor, Vasile Voiculescu, N. Steinhardt. Dar şi câteva ascete, având "mintea care L-a descoperit pe Dumnezeu", cum defineşte Maxim Mărturisitorul "mintea de bărbat". Vasile Andru scrie cu vocaţie de prozator şi de iniţiat în lucrarea Misticii creştine. Cartea are şi o intenţie practică: ea dezvăluie taina personală a aleşilor, ca posibilă cale demnă de urmat pentru neofitul, adică "prospătul iluminat", de astăzi. Fragmente din carte: Vecinătatea morţii ca tensiune revelatorie Părintele Filaret spunea: "Eram în lanţuri, aşteptam execuţia. Execuţiile se făceau seara. Cu un glonţ în ceafă. Model sovietic. Eram în celulă, în lanţuri. Când te lua din celulă seara, ca să-ţi taie lanţurile, ştiam că te vor împuşca. Dacă-ţi tăiau lanţurile dimineaţa, însemna că pedeapsa se comută!" Lui Filaret i s-au tăiat lanţurile dimineaţa: pedeapsa i s-a comutat la 25 de ani de închisoare. Din Jilava a fost dus la Aiud. Era în 1950. Tratament feroce. Foame şi tortură fizică. Unii deţinuţi s-au sinucis, alţii au fost terminaţi. Filaret a rezistat zece ani, apoi a început să cedeze fizic şi psihic, era epuizat, nu mai putea suporta. Era peste puterile omului. A decis să se sinucidă. A ales modul: să se arunce de la etajul IV, cu capul în jos. A ales momentul: dimineaţa următoare. Noaptea, a avut o viziune extraordinară. I-a apărut în vis (sau mai precis într-o stare dintre vis şi veghe) Mântuitorul Iisus Hristos. I-a apărut o fiinţă de lumină pe care mintea a asociat-o plenar cu Iisus Hristos. A fost aşa: s-a deschis uşa de la celulă, a intrat un om înalt, în cămaşă albă, cu strălucire pe chip (oare din această viziune s-a inspirat Nichifor Crainic, care se afla în aceeaşi perioadă la închisoarea Aiud?). Iisus din viziunea lui Filaret avea stigmate la mâini şi la picioare. Şi, interesant de aflat, avea găurile cuielor nu în palme, ci în antebraţ. Acest aspect vizionar este important, că la acea dată nu apăruse ipoteza (sau în tot cazul părintele n-o cunoştea) că locul cuielor este în antebraţe, mai sus de pumn. Dar mai ales chipul apariţiei era luminos, strălucitor, ca în slava taborică Si El a întrebat: "Ce vrei să faci? Uiţi că eşti slujitorul meu?" Iar părintele a spus: "Dacă dai poruncă să trăiesc, dă-mi şi puterea s-o fac!" I s-a răspuns: "Vei avea putere!" şi a dispărut. Puterea suprafirească Această apariţie vizionară a schimbat viaţa părintelui Filaret: i-a lăsat o impresie etern persistentă şi răscolitoare, care i-a dezlegat un izvor adânc de putere. I-a transformat definitiv mintea şi fiinţa. Mereu a avut în faţa ochilor acea apariţie, şi mereu i-a hrănit memoria cu energie. Şi în 1995 când l-am auzit vorbind, faţa sa era transfigurată de lumina hristică. Dar atunci, în 1960, a doua zi, Părintele Filaret a resimţit puterea suprafirească. N-a mai simţit durerea bătăilor, nu s-a mai speriat de torţionari: i-a privit cu milă şi se ruga pentru iertarea lor - în timp ce ei îl schingiuiau. A dobândit puterea să-i încurajeze pe deţinuţi, a găsit un sistem de spovedanie pe care l-a aplicat în condiţiile închisorii. Viaţa lui a luat un curs minunat întru salvarea sa şi a altora. Viziunea sa a apărut spontan, în condiţii limită când era pe punctul de a se autosuprima. Sub tensiunea limitei, în preajma morţii, adâncul său a elaborat un simbol al salvării, al supravieţuirii… CUPRINS: Partea I. Asceţii închisorilor "Rugul Aprins" - un grup contemplativ prigonit Tit Simedrea, promotor din umbră al "Rugului Aprins" Vasile Voiculescu, de la fabulosul dacic la Rugăciunea inimii Părintele Filaret şi viziunea care i-a schimbat viaţa Pastorul Wurmbrand, botezat episodic Valeriu Valeriu Gafencu şi curentul filocalic în închisoarea de la Aiud Partea a II-a. Fericiţi cei prigoniţi Cu Părintele Arsenie Boca pe "Cărarea împărăţiei" Monseniorul Vladimir Chika, prinţ apostolic şi martir N. Steinhardt sau convertirea ca iluminare Sora Ionela. O viaţă pe deplin slăvitoare Maica Veronica de la Vladimireşti Volumul 3 …după asceţii închisorilor vine timpul înţelepţilor. Câte chipuri ale înţelepciunii există? Nuanţând, zicem că există atâtea chipuri câţi înţelepţi. în esenţă, există trei chipuri: sophia, phronesis, synesis. Sophia este bazată pe cunoaşterea divină, ca să-ţi desăvârşeşti viaţa în armonie cu Thelema Su ("Voia Ta"). Phronesis înseamnă "prudenţă". Synesis înseamnă "judecată". Românii mireni mizează pe phronesis, ne lăudăm noi. înţelepţii mănăstirilor mizează pe sophia, iar în practică, pe rugăciunea minţii. Aceasta, în condiţii ştiute de un îndrumător niptic, duce la extensia conştiinţei până la suprafiresc, până la theosis. Vasile Andru şi-a construit această carte în 17 ani. O "ciornă" a ei s-a publicat în anii nouăzeci. De atunci s-au adăugat capitole şi revelări, întregind un tablou expresiv, o schiţă de epopee soteriologică, având ca posibil motto un aforism filocalic: Raiule, noi te putem dobândi, dar nu te putem înţelege! Fragmente din carte: …întrebat "ce se întâmplă cu sufletul omului după moartea trupească", Părintele Teofil dă un răspuns neconvenţional, netipizat, poate revelatoriu (în volumul Bucuriile credinţei, 2004). Zice: "Sufletul ajunge la Judecata de Apoi. De fapt, la judecata omului, pentru că sentinţa nu o dă Dumnezeu, ci o dă omul atunci când îsi vede stările sale înaintea lui Dumnezeu." "Adică Dumnezeu va fî, să zicem aşa, pretextul de a ne cunoaşte pe noi înşine.(...) Noi ştim doar atât, că după moarte urmează judecata particulară şi după aceea se hotărăşte locul de răsplată, pozitiv sau negativ, în rai sau în iad, şi că până la Judecata de Apoi există posibilitatea să se schimba starea omului de la iad la rai." In ce mod se schimbă, acum si-n posteritate? Prin rugăciune şi prin ofrandă. Ofranda înseamnă / produce expulzarea egoului. Iar rugăciunea este locul unor întâlniri excepţionale: întâi, cu negativitatea din tine, cea dobândită şi cea moştenită. "Rugăciunea are darul de a ne descoperi pe noi înşine nouă." "în rugăciune te întâlneşti cu tine cel necunoscut tie." Cu atât mai mult, când ai conştienta că în faţa ta se află Judecătorul, şi îi simţi prezenţa. Părintele Teofil îndrăznea să spună că el, când se va muta la Domnul, va merge la rai; şi va trage şi pe alţii după el. Dintre multele definiri ale sale cu privire la rai, o notăm pe aceasta: "Raiul este o aşezare lăuntrică". Şi deferitor la iad, aduce o explicaţie dincolo de clişee folclorice, dincolo de superstiţii acreditate. Zice: "Iadul - nu l-a creat Dumnezeu; nicăieri în scripturi nu se spune <şi a creat iadul>, ci doar că există iad. Dar cum există? Păi există prin cei care sunt în iad, care sunt cu o stare sufletească ieşită din sfera lui Dumnezeu." Despre extaze şi viziuni La una din întâlnirile cu Părintele Teofil, în chilia sa de la Sâmbăta de Sus, l-am întrebat dacă avut momente de extaz mistic. Părintele Teofil: - Nu, n-am avut niciodată momente de extaz, ci momente de linişte, de bucurie, de nădejde. Lucruri care ţin de viaţa religioasă comună. N-am urmărit niciodată altceva. Totdeauna m-am lăsat în mâinile Domnului Dumnezeu. Când am venit aici la mănăstire, când am hotărât să vin la mănăstire, nu mi-am propus nimic în legătură cu o viaţă excepţională, ci am zis: mă duc acolo şi-i slujesc lui Dumnezeu în condiţiile date. Ii slujesc lui Dumnezeu, am zis, nu mă duc să câştig [dobândesc] ceva ce nu pot avea în altă parte şi acolo pot avea... Şi o să mă facă Dumnezeu - ştiu eu - folositor oamenilor. Voi face ce va vrea Dumnezeu, ce plan are Dumnezeu cu mine, important pentru mine este să-i slujesc lui. Şi cu asta am călătorit 42 de ani de viaţă mănăstirească. N-am fost nepăsător, mi-am văzut de treabă, am fost la slujbă, n-am neglijat datoriile pe care le are în general un călugăr; dar nici n-am avut nişte lucruri [stări] de performanţă în nimic. - Nu zic să-ţi propui, să cauţi o anumită stare. Dar rugăciunea neîntreruptă aduce... starea de răpire... - Da, am dus lucrurile aşa, înainte, cum cresc plantele în natură, aşa mi-am dorit să fie întotdeauna, adică fără opintiri, fără - ştiu eu - nişte încercări de depăşire. Am zis: dacă Dumnezeu vrea ceva cu mine, eu trebuie să mă supun lui Dumnezeu. Şi să cer de la Dumnezeu ce vrea Dumnezeu cu mine, nu ce vreau eu cu Dumnezeu. - Dar survin momente extatice... Nu le cauţi, ci ele vin. - Vin, vin. Ştiu eu la cine? Poate la unii nu, iar la alţii vin prea mult. Dumnezeu ştie. Eu nu mă compar cu nimenea, pentru că viaţa nu se trăieşte prin comparaţie. Fiecare om are viaţa lui… CUPRINS: Partea I. Chipuri ale înţelepciunii Despre experienţa mistică Cronica pictată a isihasmului la Mănăstirea Lainici Calinic Cărăvan din Lainici, un mistic tăinuit Eremiţii de la Râmeţ Ispitirile lui Arsenie Praja Pustnicul Părintele Cleopa Ilie, un Ion Creangă mănăstiresc Părintele Teoni Părăian, înţeleptul de la Sâmbăta de Sus Partea a II-a. In căutarea Raiului pierdut Nostalgia raiului în căutarea raiului Există o "poartă" spre altă lume? Simbolismul clopotelor Sensul sărbătorii Sensul iniţiatic al colindului creştin Innoirea Timpului Secolul XXI va fi, totuşi, religios?

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0438 sec