Invataturile unei prostituate batrine catre fiul sau handicapat

Invataturile unei prostituate batrine catre fiul sau handicapat
ISBN: 978-606-8272-16-0
Editura:
Anul publicării: 2016
Pagini: 232
Preț: 35,00 lei
Disponibilitate: în stoc furnizor - stoc 1

DESCRIERE

Invataturile unei prostituate batrine catre fiul sau handicapat - Savatie Bastovoi …o carte asteptată si comentată cu mult înainte de aparitie, după ce editorul francez al romanului Iepurii nu mor, de acelasi autor, si-a exprimat dorinta de a o publica la Paris. Subiectul cărtii a intrigat atît de mult, încît a ajuns să se materializeze într-un film de scurt metraj înainte ca ea să fie terminată. Personajul principal al romanului este un adolescent mort găsit dimineata într-un orfelinat din Republica Moldova. Încercînd să restabilească povestea lui, autorul tese un întreg păienjenis al societătii moldovenesti postsovietice. „Subiectul acestui roman porneste de la o întîmplare reală petrecută într-un orfelinat din Moldova pe care mi-au povestit-o doi copii de acolo, deveniti personaje în roman. De copiii din orfelinate mă leagă o poveste de peste treizeci de ani. La redarea scenelor sensibile m-au ajutat si cei cincisprezece ani de comunicare cu oameni din penitenciare. A scrie despre cele văzute si trăite împreună cu acesti oameni respinsi am considerat că este o datorie morală. E cea mai tulburătoare, poetică, veselă, tristă, frumoasă si urîtă carte a mea.” SAVATIE BASTOVOI Fragment din carte: …in dimineaţa în care l-au găsit mort pe Nicolae, mama sa, Eleonora, se afla într-o biserică catolică din Brescia. In opt ani de cînd se afla în Italia, Eleonora ajunsese la concluzia că Biserica Catolică e mai adevărată decît cea Ortodoxă pentru că aici slujbele erau mai scurte şi puteai sta pe scaun. în fond, ce importanţă are în ce biserică te rogi, important e să te rogi, spunea Eleonora atunci cînd venea vorba despre religie. De fapt Eleonora alesese biserica catolică pentru că aşa putea să uite mai uşor de casă, de mama ei, de preotul din sat şi de păcatele tinereţii care o mai chinuiau din vreme în vreme. Aici, la catolici, parcă totul era mai simplu şi parcă însuşi Dumnezeu stătea pe scaun, ascuns după o perdea, în timp ce îţi spuneai păcatele. Eleonora îşi repeta tot timpul că păcatele spovedite sînt ca şi iertate, totuşi păcatele îi reveneau iar şi iar în minte, chinuind-o, mai ales înainte de culcare. Uneori ei i se părea că numai popa din sat ierta cu adevărat păcatele. Ea nu putea uita epitrahilul slinos şi uşurarea pe care o simţea atunci cînd mîna butucănoasă a părintelui, mirosind tot timpul a lapte - cum mulgea vaca dimineaţa - şi tămîie, îi atingea creştetul în semnul Sfintei Cruci, cu cuvintele: „Iar eu, nevrednicul preot şi duhovnic, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sântului Duh, amin." Eleonorei nu-i plăceau parcurile din Brescia. Erau prea ca la ţară. în special Giardino Casazza-Regio, unde soţul ei, bătrînul dar venerabilul Giuseppe, ţinea morţiş să o scoată la plimbare, semăna mai mult cu o toloacă decît cu un parc. De cîte ori venea aici i se părea că a ieşit să pască gîştele în livada de meri din faţa casei. Parcă o auzea pe maică-sa strigînd-o: - Lorica! Lora, hăi!, nu te mai tăvăli atîta, că n-o să-ţi spăl iară hainele! Scoală mai repede şi du gîştele la rîpă! Ce stai aici, nu vezi că nu mai au ce să pască? - Amuş, mamă! - răspundea Lorica cu lehamite. Iaca, le duc... Amintirile nu o lăsau să se bucure de viaţă. Acum avea de toate...

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0600 sec