Frabato magicianul - Franz Bardon

Frabato magicianul - Franz Bardon
Editura:
Anul publicării: 1995
Pagini: 144
Preț: 15,00 lei
Disponibilitate: în stoc - in stoc

DESCRIERE

Frabato magicianul - Franz Bardon …nimeni nu poate să facă loc în propria sa inimă şi viaţă, ca şuvoiul binecuvântării lui Dumnezeu să curgă spre alţii, fără să primească în ei înşişi o bogată răsplată. Franz Bardon a avut acest avantaj cu toată împotrivirea forţelor malefice. Ani buni vor trece şi multe frunţi vor păli plecate în studiu şi cercetare, înainte ca noi să putem înţelege, cât de cât, ceea ce raţiunea şi ştiinţa pot sau nu explica, despre ce este adevărat şi ce nu, despre ce este real sau iluzoriu, mă mulţumesc să constat, şi aceasta nefiind o premieră, că aşa-numitul „progres ştiinţific” creează în oameni o apocalipsă universală, din care, pe zi ce trece, pe nesimţite, se exclude tot ce nu aparţine lumii fenomenelor. Linia generală devine, clar, aceea că tot ce nu este ştiinţific nu există, deci, este fals. Mai rău, oamenii condamnă aprioric orice idee sau demers numai prin simplul fapt că acestea „nu sunt ştiinţifice”. Dacă veţi spune uneori, precum Plotin, că „trezindu-vă din trupul vostru şi întorcându-vă la voi înşivă, deveniţi exteriori lucrurilor şi contemplaţi o frumuseţe de o minunată măreţie”, în mod sigur, după cum am mai spus şi înalte daţi, veţi fi declaraţi nebuni sau veţi fi arşi pe rug. Acest lucru i s-a întâmplat şi lui Franz Bardon care, pentru noi, a venit de atâtea ori în mijlocul nostru, dovedindu-ne că un iniţiat crede mereu într-o dimineaţă următoare. Ne-a învăţat că adevărata iniţiere înseamnă „TOTUL ÎN SLUJBA OMULUI”, efort care începe cu mult mai departe şi, în viaţa adevăratului iniţiat, mult mai târziu, la capătul unei perioade de îndelungată răbdare, multiple umilinţe, sacrificii şi de mari eforturi, care durează o viaţă întreagă şi care fac cu totul ridicolă intervenţia unor anumiţi „cercetători” moderni. De câte ori veţi avea nevoie de un răspuns la probleme majore, puteţi întreba, fără urmă de teamă şi, puteţi fi siguri, veţi avea un răspuns. Un răspuns pe care Dumnezeu vi-l va da. Tatăl îşi aude fiul oriunde s-ar afla şi răspunde dorinţei inimii lui. Fiţi doar siguri şi aşteptaţi până ce acest răspuns va veni. Va fi, fie sub forma unui simbol, unui om, a unui animal, a unei vorbe, a unei scânteieri de inspiraţie - întotdeauna la momentul potrivit. Răspunsul va fi definit şi uşor de înţeles, fiecare om având în el, în funcţie de maturitatea sa, învăţătura necesară de a înţelege acest limbaj. Niciodată nu veţi greşi dacă vă veţi lăsa viaţa exterioară condusă de Voinţa Dumnezeiască, care vă vorbeşte în acest sens. Totul este Divinitate. Fiţi totdeauna conştienţi de faptul că şi cel mai nesemnificativ lucru are un sens mistic, esoteric. Ţineţi-vă ochii deschişi deoarece Casa lui Dumnezeu este plină de miracole. Nu daţi voie nici unei umbre de proastă dispoziţie să vă cuprindă. Totul trebuie transformat într-o puritate fără pată, lumină spirituală, conştiinţă, mulţumire, fericire şi, cel mai important, în iubire. Fragmente din carte: In supraaglomerata sală de lectură a clubului era o agitaţie cumplită. Tensiunea primei părţi a programului generase violente controverse in rindul auditoriului. „Cine este acest Frabato?”. „Faptele sunt evidente!”. „Totul este trucaj şi inşelătorie!”. ”Poate cineva să se bazeze pe propriile percepţii?” Pe toţi ii stăpinea confuzia, incintarea şi incertitudinea. Gongul a sunat sfirşitul pauzei. Rindurile s-au completat din nou repede, tumultul s-a stins şi cortina s-a ridicat atit de incet, pe cit lumina din sală s-a pierdut in intuneric. Un candelabru mare de cristal ilumina scena. In mijloc o masă rotundă acoperită cu un brocart albastru inchis. In partea dreaptă a mesei era un scaun, iar in spatele ei, plasate in semicerc, alte zece. Decorul scenei nu dădea de inţeles că un magician ar fi fost gata să-şi inceapă reprezentaţia. Nu era in preajmă niciunul din obiectele care ii ajută de obicei pe aşa-zişii magicieni. Intrind pe scenă intr-un fascicul de lumină, Frabato a salutat publicul cu o uşoară reverenţă. Deşi fracul ii dădea o notă de certă seriozitate, zimbetul lui familiar i-a eliberat pe toţi de fiorul puternic care-i stăpineşte de obicei pe cei care asistă la experimente magice. Cind aplauzele s-au potolit, Frabato s-a adresat publicului: „Doamnelor şi domnilor, explicindu-vă principiile sugestiei şi autosugestiei in prima parte a programului şi demonstrindu-vă acestea prin experimente, putem trece acum să abordăm altă temă. Magnetismul animal are o covirşitoare importanţă pentru viaţa fiinţelor umane şi, de aceea, n-aş vrea să pierd ocazia să vă vorbesc despre aceasta. Totul in lume este controlat de forţele electrice şi magnetice. Totuşi, capacitatea substanţelor materiale de a acumula şi conduce forţele electrice şi magnetice variază foarte mult. Acest fapt este important in a face magie. Dar nu doresc acum să aprofundam mai mult acest subiect, ci să explicăm esenţa magnetismului şi să-i demonstrăm practic existenţa. Magnetismul animal este singurul element care a atins perfecţiunea in existenţa noastră. El reprezintă forţa vitală şi conţinutul intregii vieţi pe pămint. Acest magnetism vital conectează planeta noastră la zona care inconjoară pămintul ca o centură, aşa-numita „lume astrală”. De asemenea, el conectează fiinţele umane intre ele. Radiaţia fiinţei umane este pur animală şi forţa sa depinde de propria voinţă, de caracter, maturitate mentală, rezultată din starea generală de sănătate. Acest magnetism este puternic indeosebi la acei oameni care işi antrenează conştiincios şi sistematic capacităţile spirituale şi sufleteşti, care au invăţat să se autoeduce, să-şi conducă propriul destin. Aceşti oameni sunt capabili să-şi mărească energia vitală, in consecinţă, să realizeze lucruri extraordinare. De cind a fost recunoscută ca forţă obiectivă, magnetismul animal a fost folosit atit in scopuri pozitive, cit şi negative. Zicala: „Ce ai semănat, aceea culegi” este, intr-un fel, expresia legii karmice şi a justiţiei divine. Vindecarea efectelor prin magnetism poate fi cu succes realizată de un magician cu experienţă. Aşa că acord o foarte mare importanţă acestui fenomen. Aş dori acum să vă arăt, printr-un număr de experimente, ce alte capacităţi şi forţe sunt conectate magnetismului animal. In acest scop, aş ruga trei spectatori să vină lingă mine, pe scenă.” Un murmur se auzea din sală. Apoi, ca să incurajeze publicul, a spus zimbind: „Nu trebuie să vă fie teamă, nu i se va intimpla nimănui nici un rău.” O doamnă drăguţă, blondă a apărut pe scenă ezitind. „Priviţi”, s-a adresat Frabato publicului, „oamenii spun adesea că femeile reprezintă sexul slab, dar această doamnă este o dovadă a contrariului pentru toţi bărbaţii aici de faţă.” Publicul a ris şi, in acelaşi moment, s-a urcat pe scenă un tinăr, urmat de o doamnă mai in virstă. ”Sunt foarte recunoscător pentru ajutorul dumneavoastră”, le-a spus Frabato persoanelor aflate pe scenă. „Acum v-aş ruga să-mi daţi pentru scurt timp oricare dintre obiectele personale pe care le aveţi asupra dumneavoastră şi să le puneţi pe masă aici.” Doamna blondă a pus pe masă ceasul ei de argint de la mină. Tinărul domn, cu o expresie de generozitate, şi-a pus alături portmoneul. După un suris incurajator al lui Frabato, doamna in virstă şi-a scos de la git colierul şi l-a adăugat celor două obiecte de pe masă. ”Ca o introducere”, a spus Frabato, adresindu-se din nou publicului, „vă voi arăta un mic experiment psihometric. Vă voi demonstra că fiecare fiinţă umană trăieşte in virtutea semnelor obiectelor cu care corpul intră in contact. Fiecare detaliu al existenţei acestuia va fi relevat cu ochiul meu clarvăzător, foarte precis. Vă voi arăta că am dreptate, folosindu-mă de cele trei obiecte puse la dispoziţie.” Frabato a păşit spre masă, a luat ceasul de argint şi s-a plimbat cu paşi rari de citeva ori, adinc absorbit de ginduri. Deodată s-a oprit, a pus pe frunte ceasul şi a stat aşa, timp de citeva minute, cu ochii pierduţi in zare. Ca şi cum s-ar fi trezit dintr-un vis s-a adresat apoi posesoarei: ”Păreţi a vă indoi serios de capacităţile mele, altfel n-aţi fi venit aici pe scenă cu ceasul imprumutat de la sora dvs. Faceţi asta destul de des, fără ştirea ei, ea fiind plecată să lucreze la Berlin. Acest ceas este cadou de la o mătuşă decedată in urma unui accident. Moartea mătuşii este motivul pentru care sora dvs. nu mai poartă ceasul”. Faţa doamnei exprima jenă şi ruşine, fapt care a demonstrat cert că Frabato spusese lucruri adevărate. Deodată, tinărul a incercat să-şi ia de pe masă portmoneul. Totuşi, Frabato a fost mai iute decit el, i l-a luat şi l-a cintărit in mină, zicind: ”Nu păreţi să aveţi o conştiinţă curată, domnule. Voi verifica indată ce se ascunde in spatele acestui obiect.” După ce a privit cu foarte mare atenţie portmoneul, timp de citeva secunde, el a continuat: „Sunteţi atit de tinăr şi cu toate acestea aţi dezamăgit deja două fete. Fata din fotografia aflată in portmoneu v-a indrăgit fiindcă i-aţi clădit visuri in care ea a crezut cu adevărat. Cu toate acestea mai văd o scrisoare de dragoste de la o altă fată, pe care aţi intilnit-o recent la o reuniune şi v-a trezit interesul cu cochetăriile ei. Chestiunile personale nu mă privesc, dar vă pot asigura că nu veţi fi fericit cu amindouă in acelaşi timp.” Tinărul devenise foarte jenat cind s-a văzut astfel descoperit şi a replicat, intrucitva temător: ”Nu mi-ar plă cea să trăiesc in preajma dumneavoastră, pentru că nu mi-ar fi in siguranţă nici gindurile cele mai intime, nici secretele.” Frabato a pus portmoneul pe masă şi a luat colierul, lăsindu-l să-i alunece printre degete, ca pentru o cercetare atentă. ”Aş putea scrie un roman intreg despre colierul dvs.”, a spus el, adresindu-se doamnei in virstă, „pentru că a trecut prin vremuri grele. Primii lui posesori au fost nişte aristocraţi foarte bogaţi din Franţa, care mai tirziu au fost ghilotinaţi in timpul unei revoluţii. Colierul acesta a adus tuturor celor care l-au avut mult ghinion. După ce soţul dvs. a fost ucis in primul război mondial, aţi fost nevoită, pentru o bună bucată de vreme să trăiţi dintr-o pensie mică. Lanţul a fost amanetat, de două ori, dar de fiecare dată l-aţi luat inapoi.” Frabato a tăcut in acest moment, fiindcă femeia izbucnise in lacrimi. Publicul amuţise de emoţie. Frabato a pus colierul inapoi pe masă şi s-a adresat din nou sălii: ”Doamnelor şi domnilor, aşa cum v-am demonstrat pină acum, fiecare obiect işi are istoria lui. Mai mult decit atit, aţi putut să vă convingeţi de varietatea posibilităţilor pe care le am, folosindu-mă de clarviziune.” Publicul a izbucnit in aplauze puternice, eliberindu-se de tensiunea care-l marcase pină atunci. Cind liniştea s-a reinstalat, Frabato a continuat: „Aş vrea acum să rog cele trei persoane participante la experiment să părăsească sala, insoţite de doi observatori neutri.” Un domn cu ochelari şi o doamnă in rochie de culoare inchisă s-au oferit imediat s-o facă şi au părăsit toţi cinci sala. „Pentru a vă demonstra efectele magnetismului bazat pe puterea voinţei, voi incărca aceste obiecte cu efecte reale care vor fi evidente de indată ce vor fi atinse.” Un domn din mijlocul sălii a propus ca cel ce va atinge ceasul de argint să izbucnească intr-un hohot de ris. Frabato a aprobat. Şi a doua propunere a fost unanim acceptată, ca portmoneul să provoace un plins in hohote. Numai asupra propunerii pentru colier nu se putea decide. O doamnă din primul rind a propus: „Deoarece acest colier, de cind există, a adus numai ghinion atitor oameni, propun să faceţi in aşa fel incit să fie aruncat cu dezgust de prima persoană care il va atinge.” Aplauze prelungi au făcut inutilă o altă propunere. Acum, Frabato a pus cele trei obiecte pe masă, la o distanţă considerabilă unul de celălalt. Apoi a stăruit asupra fiecăruia dintre ele timp de citeva momente, intr-o concentrare deplină; a făcut citeva gesturi cu mina dreaptă şi s-a adresat publicului din nou: ”Doamnelor şi domnilor, eu sunt gata. Ca nimeni să nu poată spune că am lucrat prin hipnoză, voi pleca chiar acum la bufet. Două persoane să mă conducă afară şi să se intoarcă impreună cu persoanele testate, rugindu-le să-şi ia lucrurile inapoi. Voi reveni pe scenă in zece minute.” Frabato a părăsit sala condus de doi domni care, imediat după aceea, s-au intors cu cele trei persoane şi cu cei care le-au insoţit. Ezitind intrucitva, femeia blondă, tinărul şi doamna in virstă s-au apropiat de masă, in timp ce in rindurile publicului aşteptarea crea tensiune. Au fost informaţi de domnii insoţitori că işi pot lua obiectele inapoi şi să se intoarcă la locurile lor. Blonda a reacţionat grăbit. Cu o mişcare rapidă, a apucat ceasul, iar in momentul următor a izbucnit intr-un hohot de ris de care s-a molipsit intreaga sală. In timp ce ea pleca spre locul său, ceilalţi doi stăteau acolo, ezitind, puţin surprinşi, dar tinărul a intins mina după portmoneul lui. Nici nu şi l-a pus bine in buzunar că a şi inceput să plingă, scuturat de hohote, cu capul ascuns in palme. In citeva clipe şi-a revenit şi a părăsit scena in aplauze. După tot ce văzuse, doamna in virstă stătea inaintea colierului său, vizibil intimidată. In cele din urmă s-a intins după el, dar, atingindu-l, l-a aruncat in colţul scenei. A primit inapoi colierul din miinile unui domn amabil şi, fiindcă era surprinsă de propria reacţie, publicul a incurajat-o. …………………… In fragmentul de mai jos unul dintre membrii unei loje francmasonice povesteste incercarea sa de a-l inscrie pe Frabato in aceasta loja: „Alesesem cea mai bună oră astrologică pentru a-i face o vizită lui Frabato şi ţinusem seama şi ca analogiile dintre elemente să-mi fie favorabile. In afară de asta, am sperat să fie obosit după reprezentaţie, fapt pe care doream să-l exploatez în favoarea mea. I-am explicat motivul alegerii unei astfel de ore nepotrivite pentru vizita mea printr-o călătorie care nu mai suporta amânare. Auzind aceasta, Frabato m-a privit tăios, apoi a zâmbit şters, fără să spună un cuvânt. Apoi i-am descris în culori vii imaginea comunităţii Lojei noastre, evidenţiindu-i multele avantaje şi i-am promis o sumă mare de bani din fondurile Lojei în caz că s-ar decide să devină membru. Frabato, care nu părea să fi înţeles propunerea mea, a început să vorbească despre călătoriile, despre reprezentaţiile şi succesele sale în mai multe oraşe şi orăşele şi a reuşit să-mi incite curiozitatea până într-atât de mult încât aproape uitasem de scopul vizitei mele. In cele din urmă, l-am întrerupt, încercând din nou să-l atrag în direcţia ofertei mele. S-a ridicat şi a tras de sub pat o valiză, spunând: „Să vedem acum ce spune cronica Akasha despre legea voastră!” „Fraţii mei dragi, aşa cum ştiţi, cunosc foarte bine metodele şi practicile oculte, aşa că eram hotărât să împiedic experimentul lui Frabato cu toată puterea mea. Dar imediat ce-mi trecu gândul acesta prin minte, îmi spuse ca din întâmplare: „Dragă domnule Hermes, experimentele mele depind numai de voinţa mea şi nu pot fi influenţate sau împiedicate de dvs. Vor reuşi chiar dacă luaţi parteactivă la ele sau nu.” Am simţit că sunt foarte bine citit şi că nu voi avea nici o şansă împotriva lui, aşa că am urmărit pregătirile sale cu multă atenţie. întâi îşi spălă mâinile cu grijă, scoase din valiză o sticlă şi îşi şterse mâinile cu câteva picături din ea. Era, aproape sigur, esenţă de plante, deoarece în toată camera se răspândise un miros plăcut. Dintr-o cutioară luă o lampă mică şi o puse pe masă. Apoi, dintr-o a doua cutioară scoase o sferă de sticlă cu diametrul cam de 20 cm şi o aşeză pe masă pe un suport potrivit. Când l-am întrebat la ce foloseşte acea sferă, Frabato a râs şi mi-a spus: „Dacă în Loja voastră există clarvăzători şi dacă ei posedă cu adevărat ştiinţa pe care pretind că o au, atunci ar fi trebuit să ştiţi că aceasta este o oglindă magică. Această sferă este plină cu un lichid şi ea cere o muncă răbdătoare, dar şi excelente puteri magice.” Am realizat că ştiinţa mea nu însemna nimic pe lângă ce ştia el, aşa că am preferat să tac şi să urmăresc în linişte ceea ce avea să urmeze. Distanţa dintre noi şi sferă era cam de un metru. Frabato aprinse lampa şi stinse lumina electrică şi mă rugă să păstrez linişte. Reflexele luminii dădeau toate culorile spectrului. Flăcăruia lumina sfera şi încăperea, iar în aer se răspândea un parfum specific. Dintr-o dată m-am gândit la combustibilul care trebuie să fi fost impregnat cu vreo substanţă specifică, dar n-am scos un cuvânt. Cu toatea cestea Frabato mi-a ghicit gândul şi mi-a zis:„Spuneţi-mi dacă aveţi vreo întrebare, fiindcă vă pricep gândurile aşa de clar de parcă le-aţi rosti cu glas tare. Citirea rapidă a gândurilor nu se practică în loja dvs.?” Eram fiert, fiindcă nimic nu i se putea ascunde, dar încercasem să mă stăpânesc.„Vă voi arăta un film, apoi veţi putea cântări singur, dacă este avantajos sau nu să fii membru în Loja dvs.”, adăugă el .l-am urmărit cu atenţie fiecare mişcare să mă conving că nu foloseşte nici un truc. Işi suflecase mânecile de la cămaşă şi se aşezase lângă mine, în faţa sferei. Apoi îşi întinse amândouă mâinile înspre aceasta, cu degetele desfăşurate uşor. O lumină alb-argintie se degaja din vârfurile degetelor sale şi era absorbită de sferă. Câteva clipe mai târziu, sfera lumina ca un glob fluorescent incandescent. Frabato încetă transmisia luminii şi spuse că ar fi posibil să facă şi fotografii ale acestei mingi magice. Eram extrem de emoţionat. Imi spuse: „Vom vedea acum scene din viaţa stimatului Mare Maestru. îţi este acum oferită ocazia de a cunoaşte atât luminile, cât şi umbrele personalităţii sale. Sper că vei reuşi să urmăreşti aceste imagini şi că nu vei adormi.” Deşi nervii îmi erau întinşi la maximum de curiozitate, lumina minunată a sferei părea să-mi dea o senzaţie de oboseală. Bineînţeles că nu doream să mă fac de râs şi, adunându-mi toată puterea voinţei, am reuşit să stau treaz tot timpul cât a durat experimentul. Lumina opalescentă se răspândea în întreaga cameră. Interiorul sferei începu să se mişte încet şi apărură umbre de diferite culori care pluteau în ea. Dar imediat se dizolvau iar, fiind înlocuite de o culoare violet. Apoi, s-a conturat clar chipul Marelui Maestru. Imaginile se succedau rapid din copilărie până astăzi. Multe din cele văzute m-au şocat şi un fior de gheaţă mă străbătu. Îmi erau dezvăluite scene incredibile şi nu aveam cum să scap de ele fiindcă nu mă puteam mişca. ”Faţa Marelui Maestru se schimbă de câteva ori. Când Hermes vru să descrie câteva dintre întâmplările cele mai semnificative din viaţa acestuia, aşa cum fuseseră revelate de oglinda magică, Marele Maestru i-a dat de înţeles, discret, că nu dorea asta. Hermes înţelese şi schimbă discuţia, orientând-o spre o temă generală. „După ce îmi fusese oferită posibilitatea, prin acea metodă magică, de a urma destinul Marelui Maestru al lojei noastre până în prezent, Frabato a desenat în aer un cerc deasupra sferei cu mâna dreaptă şi, cu arătătorul drept a desenat o figură pe care nu o ştiam, iar imaginile au dispărut după aceasta. Întrucâtva deconectat, am vrut să-mi întorc privirea de la sferă când, deodată, s-a conturat în ea chipul Secretarului nostru. Şi viaţa sa a fost derulată ca un film în faţa ochilor mei. Toate crimele săvârşite de lojă au fost revelate fără milă. în acest fel, Frabato mi-a făcut cunoscute vieţile a şapte dintre cei mai vechi membri ai lojei. Când vru să-mi arate propria-mi viaţă, mă simţi atât de speriat şi jenat că a trecut peste asta. După ce desenă o altă figură asupra sferei şi după ce murmură o formulă, lumina s-a stins în sfârşit. Frabato s-a ridicat, a aprins lumina electrică şi a stins lampa. A pus încet şi cu grijă sfera şi lampa în cutii şi a închis totul în valiză. După ce a terminat de făcut asta, m-a întrebat cu un aer uşor ironic:„îmi recomandaţi în continuare să devin membru al Lojei?” Complet năucit de puterea magică a acestui om, n-am putut scoate nici un cuvânt. Mi-am luat pălăria şi pardesiul şi-am grăbit spre uşă fără să îndrăznesca mai face vreun comentariu. Nu mi-am revenit până n-am ajuns în hol şi am ieşit din hotel valvârtej. Credinţa în puterea Lojei noastre fusese puternic zdruncinată, iar în noaptea aceea nici nu mi-am putut găsi odihna.” Această relatare a experienţei cu Frabato făcu o puternică impresie asupra tuturor celor de faţă. Nimeni nu îndrăzni să facă vreo mişcare, era o linişte de mormânt. Marele Maestru se ridică grăbit şi sparse tăcerea aceea deprimantă cu o voce răspicată: „Dragă frate Hermes, în numele frăţiei noastre îţi mulţumesc pentru eforturile depuse. In timpul acestei dificile misiuni, revelaţiile lui Frabato asupra activităţilor Lojei şi a unora dintre cei mai înalţi şi mai vechi membri ai ei, constituie o insultă la adresa mea. Jur pe numele Prinţului întunericului că vom revărsa toate furiile diavolului asupra lui Frabato ca să înveţe cum să se poarte cu noi. Nu voi permite ca Loja noastră să fie insultată. Va simţi razele morţii până va pieri. în numele lui Satan, al lui Astaroth şi Belul, fie blestemat!” Acest groaznic jurământ, pe care Marele Maestru l-a rostit cu o furie nebună în sală, era cel mai violent pe care îl făcuse vreodată public. Nimeni nu putea scăpa de blestem şi de persecuţia ordinului….

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.4874 sec