Cunoasterea lui Dumnezeu in traditia rasariteana

Cunoasterea lui Dumnezeu in traditia rasariteana
ISBN: 973-50-4085-7
Editura:
Anul publicării: 2013
Pagini: 200
Preț: 25,00 lei
Disponibilitate: în stoc furnizor - in stoc

DESCRIERE

Cunoasterea lui Dumnezeu in traditia rasariteana - Paul Evdokimov …ca în jocul „de-a baba oarba", Dumnezeu se ascunde, aceasta este însăşi condiţia existenţei Lui, însa puţini sunt aceia dispuşi să-şi acopere ochii, în mod aparent gratuit, şi, făcându-se copii, să înceapă joaca. Cunoaşterea lui Dumnezeu în tradiţia răsăriteană poate fi sintetizată aşa: o bucurie a redescoperirii marilor taine. Fragmente din carte: …cunoaşterea lui Dumnezeu trebuie să fie activată întotdeauna pornind de la relaţia care există între Tatăl cel necunoscut şi Fiul Care-L face cunoscut, dar prin Care Tatăl ne-a şi cunoscut. Cerinţei insistente a lui Moise (Exod 33, 13) de a-L vedea pe Dumnezeu i s-a răspuns „nu va vedea omul faţa Mea şi să trăiască" (Exod 33, 20), pentru ca nimeni nu L-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Cu toate acestea, în Fiul Său, Dumnezeu ne-a dat darul cunoaşterii Sale: „Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut" (Ioan 1,18). „Cel care M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl" (Ioan 14, 9). Prin textul de mai sus, Scriptura ne confirmă imposibilitatea cunoaşterii imediate a lui Dumnezeu, dar şi singura posibilitate de împlinire a necesităţii cunoaşterii Sale, în şi prin Hristos, Fiul lui Dumnezeu făcut Om. Deci, în Hristos este posibil să-L cunoaştem pe Dumnezeu, cu toată inaccesibilitatea fiinţei Sale, recunoscând pe Tatăl în ceea ce El a descoperit, a învăţat şi a poruncit. Aşadar, întrebării cu privire la ce cunoaştem din Dumnezeu i se răspunde în întruparea Fiului lui Dumnezeu. Rămânând inaccesibil în Fiinţa Sa, în Fiul Său făcut Om Dumnezeu vine în nemijlocită relaţie cu noi, stabilind cu omul o legătură dinamică. In Hristos inaccesibilitatea lui Dumnezeu poate fi atinsă şi putem spune „Domnul meu şi Dumnezeul meu" (Ioan 20, 28). In acceptarea liberă a revelaţiei lui Dumnezeu ni se deschide şansa cunoaşterii participative a lui Dumnezeu, în care, depăşind spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină" (Ioan 15, 11). Dumnezeu îi dăruieşte omului din bucuria Sa şi aceasta este o bucurie fară măsură, bucurie peste bucurie…bucuraţi-vă şi vă închinaţi!... Memorialul lui Pascal o scrie cu litere de foc trinitar: „Bucurie, bucurie, bucurie, lacrimi de bucurie..." Cartea lui Daniel (3, 23—30) povesteşte istoria celor trei tineri aruncaţi în cuptorul încins. Intre cei trei „care merg prin foc fară să li se întâmple vreun rău" apare „alpatrulea, tainicul, care are înfăţişarea unui fiu al zeilor". în rezumat, aceasta este întreaga taină a întrupării şi a Mântuirii, taina prezenţei dumnezeiescului Celălalt lângă orice om. Duhul Sfânt alungă întunericul morţii, teama de judecată, prăpastia iadului. Lumina fară apus face din noaptea de Paşte „un ospăţ al bucuriei". O omilie a Sfanţului Ioan Hrisostom, citită la utrenia din ziua de Paşte, a cântat-o în mod admirabil: „Domnul este plin de dar. El îl primeşte pe ultimul ca şi pe cel dintâi. El îl primeşte pe lucrătorul din ceasul al unsprezecelea ca şi pe cel care s-a ostenit încă din ceasul dintâi... Intraţi toţi în bucuria Domnului vostru: primiţi plata, primii ca şi cei de pe urmă; bogaţii şi săracii, bucuraţi-vă împreună; cei cumpătaţi şi cei leneşi, bucuraţi-vă de această zi; voi, care aţi postit, şi voi, care nu aţi postit, bucuraţi-vă astăzi... Nimeni să nu regrete sărăcia sa, nimeni să nu-şi plângă greşelile, nimeni să nu se teamă de moarte... Ospăţul este gata; veniţi la el, toţi. Toţi să se bucure la ospăţul bucuriei..." Da, într-adevăr, totul poate să dispară, după cum putem să uităm toate, fară numai aceste cuvinte de foc ale Domnului, care rămân: „Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină… CUPRINS: Prefaţă I. Câteva consideraţii istorice asupra subiectului II. Premisele gnoseologice ale patristicii răsăritene III. Dimensiunile catafatice şi apofatice ale teologiei Sfinţilor Părinţi IV. Antropologia Sfinţilor Părinţi 1. Dimensiunea transcendentă a existenţei umane 2. Structura fiinţei umane 3. Chipul şi asemănarea lui Dumnezeu 4. Diferenţa dintre chip şi asemănare V. Cunoaşterea lui Dumnezeu în tradiţia patristică 1. Cunoaşterea lui Dumnezeu în Sfânta Scriptură 2. Începuturile epocii patristice 3. Şcoala din Alexandria 4. Capadocienii şi epoca lor 5. Mediile teologice străine de prejudiciul intelectualismului grecesc 6. Autorii ascetici şi contribuţia monahismului 7. Dionisie Pseudo- Areopagitul şi Corpusul dionisian 8. Sfântul Maxim Mărturisitorul (580–662) 9. Sfântul Ioan Damaschinul (675–749) 10. Aspectul pnevmatologic şi mistica luminii 11. Umanismul bizantin şi epoca prepalamită 12. Rugăciunea lui Iisus 13. Isihasmul 14. Palamismul şi sintezele secolului al XIV- lea VI. Căutarea lui Dumnezeu VII. Cunoaşterea lui Dumnezeu în tradiţia liturgică 1. Antropologia îndumnezeirii VIII. Cunoaşterea lui Dumnezeu în tradiţia iconografică 1. Preliminarii istorice şi terminologice 2. Icoana, trecere de la semne la simboluri 3. Sfinţenia liturgică 4. Teologia prezenţei 5. Baza biblică a icoanei 6. Icoana şi idolatria 7. Teologie a slavei 8. Arta dumnezeiască IX. Experienţa mistică în lumina tradiţiei răsăritene 1. Obiectul trăirii mistice 2. Îndumnezeirea 3. Vederea lui Dumnezeu 4. Locul vieţii ascetice 5. Urcuşul mistic X. Mesajul Bisericii

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0399 sec