Cunoaste-te pe tine insuti sau Despre virtute

Cunoaste-te pe tine insuti sau Despre virtute
ISBN: 973-136-321-9
Editura:
Anul publicării: 2012
Pagini: 448
Preț: 30,00 lei
Disponibilitate: în stoc - in stoc

DESCRIERE

Cunoaste-te pe tine insuti sau Despre virtute - Sfantul Nectarie din Eghina …cunoaşterea de sine este îndatorirea primordială a omului; el este dator, înainte de toate, să se cunoască pe sine. Omul, ca fiinţă raţională, religioasă şi liberă din punct de vedere moral, este o făptură aleasă, menită să ajungă asemenea lui Dumnezeu, după chipul Căruia a fost creat, şi părtaşă bunătăţii şi fericirii dumnezeieşti. Dar pentru a ajunge chip dumnezeiesc, bun şi fericit şi pentru a se împărtăşi de Dumnezeu, omul este dator, înainte de toate, să se cunoască pe sine. Lipsit de cunoaşterea de sine, gândurile lui se află în rătăcire, fiind prizonier al feluritelor patimi, stăpânit de aprige pofte, preocupat de multe şi zadarnice lucruri, cu o viaţă neliniştită, dezordonată şi plină de griji, greşind în toate; se poticneşte pe calea vieţii, clătinându-se la fiece pas, se împiedică, cade şi este strivit. Se adapă cu băutura tristeţii şi a amărăciunii, îşi umple inima de durere, ducând o viaţă cu neputinţă de îndurat. Cel ce nesocoteşte propriul sine Il nesocoteşte şi pe Dumnezeu. Iar cel ce Il ignoră pe Dumnezeu ignoră întru totul adevărul şi firea lucrurilor, fapt pentru care păşeşte pe calea acestei vieţi, asemenea unui călător rătăcit in pustie. Cel ce nu-si cunoaste propriul sine este trufaş, se poartă urât şi necuvios în faţa lui Dumnezeu. Se consideră important deşi [de fapt] este neînsemnat, se făleşte, deşi este mărunt. Neştiind - aşa cum, de obicei, se spune - nimic, crede că le ştie pe toate. Se mândreşte în ignoranţa lui şi, când vorbeşte, i se vădeşte neştiinţa. Cel ce nu se cunoaşte pe sine pururi păcătuieşte împotriva lui Dumnezeu şi se îndepărtează de El neîncetat. Ignorând firea lucrurilor şi felul în care sunt de la sine cu adevărat acestea, îi este cu neputinţă să le aprecieze şi să discearnă între cele neînsemnate şi cele deosebite, între cele valoroase şi cele fără valoare, între cele cinstite şi cele de necinste; în felul acesta, se vatămă şi se iroseşte în slujba celor zadarnice şi mărunte, neglijându-le şi fiind indiferent faţă de cele veşnice şi foarte de cinste. In om se află sădită puterea de cunoaştere a sinelui, pentru că prin fire este o fiinţă spirituală şi liberă din punct de vedere moral, având o voinţă liberă şi capacitatea de cunoaştere. Dumnezeu, plăsmuindu-1 pe om după chipul Său, 1-a creat, astfel încât să-L caute, să-L cunoască, să-L iubească şi să se apropie de El. Aceste puteri morale, proprii omului, date din belşug de către Creator, ţin loc de lege morală, impunând omului respectarea ei. Dar, pentru ca omul să-L cunoască pe Dumnezeu, este dator ca mai întâi să se cunoască desăvârşit pe sine; pentru că cel ce nu se cunoaşte pe sine nu îl cunoaşte nici pe Dumnezeu, iar cel ce nu-L cunoaşte pe Dumnezeu nici nu-L iubeşte, nici nu I se închină, nici nu-L doreşte din toată inima, nici nu-L caută, nici nu se apropie de El. Insă, ca să poată să se cunoască deplin pe sine, trebuie mai întâi să dorească să-şi asume cercetarea de sine, făcând din şinele propriu un obiect de studiu; fără voinţă nu este cu putinţă a se realiza nimic dintre cele necesare, şi asupra tuturor va domni ignoranţa. Puterile morale, lipsite de voinţă, sunt puteri nelucrătoare, neputând nicidecum a-l duce la cunoaştere pe cel care le deţine. Voinţa le pune pe acestea în mişcare şi le arată destoinice; puterea voinţei în om, întărită fiind de facultatea raţiunii şi de liberul arbitru, învinge orice obstacol şi le poate împlini pe toate; „voiesc" devine „este posibil" pentru omul care acţionează prin cunoaştere şi după legile libertăţii. Omul, ridicat la o asemenea treaptă de bunătatea dumnezeiască, are îndatorirea să se cunoască pe sine, să-L cunoască pe Dumnezeu, să înţeleagă firea lucrurilor, aşa cum este ea în sine însăşi, pentru a ajunge chip şi icoană a lui Dumnezeu. Cei care se cunosc pe ei înşişi sunt lăudaţi în cartea Pildelor ca înţelepţi. Solomon, autorul Pildelor, spune: „Cei care se cunosc pe ei înşişi înţelepţi sunt" , sfătuind: „cunoaşte-te pe tine însuţi şi mergi fără prihană în căile inimii tale"... …………………… Recunoscând dificultatea acestei lucrări a cunoaşterii de sine, dar înţelegând necesitatea ei, am alcătuit aceste studii religioase, sub forma unor pilde şi portrete morale, şi am descris cât mai limpede, după puterea noastră, caracterul fiecărei virtuţi şi al fiecărui viciu, studiind firea umană şi cercetând puterile morale ale sufletului, cu nădejdea că harul virtuţilor va atrage inima cititorului spre ele, că frumuseţea lor nemuritoare va pune stăpânire pe sufletul său şi că inima lui va fi rănită de dragostea pentru ele, spre a se avânta să le urmeze.” ………………….. „Cu ce cuvinte te voi putea lăuda, Virtute, cu ce cuvinte îţi voi cânta frumuseţea, cu ce flori îţi voi împodobi harurile sau cu ce cununi îţi voi putea încununa puterea, cu ce peniţă îţi voi putea descrie chipul? Întru tine se află splendoarea şi fericirea sufletului. Întru tine se află sănătatea trupului. Întru tine se află curăţia duhului. Întru tine se află ceea ce este bun şi desăvârşit.” Sfântul Nectarie, Mitropolit de Pentapole

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0483 sec