Cine suntem - Dan Puric

Cine suntem - Dan Puric
Autor:
ISBN: 973-1873-03-9
Editura:
Anul publicării: 2011
Pagini: 174
Categoria: Filozofie
Preț: 19,50 lei
Disponibilitate: în stoc furnizor - in stoc

DESCRIERE

Cine suntem - Dan Puric …antrenamentul de uitare la care este supus poporul roman, astazi, face ca gandirea si inima sa se roteasca pe loc si, din aceasta rotire in gol, paradoxal, o data cu trecutul, dispare si viitorul. El, omul de azi, pedaleaza zadarnic intr-un prezent continuu. A locui cu fiinta doar intr-o dimensiune a timpului, si aceea distorsionata, inseamna moartea lenta, dar sigura, a identitatii (Dan Puric) Scopul şi imboldul acestei lucrări este realizarea regenerării demnităţii naţionale şi răspunsul la ispita interogativă a rădăcinilor. “Ea se înfăţişează ca un sublimat de idei trăite şi trăiri ridicate la rangul de idée. Totodată, cartea este un simptom, printr-o conştiinţă sensibilă, la fenomenul primejdiei în care se află neamul şi ţara, subţiindu-şi identitatea ca efect la globalizării formale şi al domniei cantitativului, care se conturează tot mai précis la orizontul istoriei, aflată sub zodiac sfârşitului; o istorie impersonală, făcând elogiul diversităţilor mărunte în defavoarea entităţilor istorice tradiţionale şi mânate de spiritual secularizant şi desacralizant cu sorgintea în secolul al XVIII – lea francez” – potrivit referinţelor lui Gheorghe Ceauşu. Titlurile cu caracter şi sugestiv ce alcătuiesc conţinutul acestei cărţi par la prima vedere, că descoperă şi cuprind teme foarte varite şi diferite, dar ele, în fond, se află într-o unitate armonică şi simfonică de netăgăduit. Fragmente din carte: -Cum l-a descoperit Dan Puric pe Dumnezeu? -Eram elev in clasa a doua, ma pregateam sa devin pionier; eram un copil inregimentat. Dar, intr-o zi, a venit pe la noi bunica si-a spus, in treacat: „Auzi, draga, ce tampiti sunt comunistii, cica nu exista Dumnezeu. Afirmatia ei mi s-a infipt drept in minte. Fireste, nu L-am aflat pe Dumnezeu atunci, eram mult prea mic pentru o asemenea intelegere, dar, pe masura ce cresteam, adevarul a inceput sa fie tot mai vizibil pentru mine. Se dezlipeau minciunile de pe el, una cate una, ca foile de ceapa. Totusi, pana la 1989 am fost strain de Biserica. Eram in faza de turism: la rastimpuri, intri, din curiozitate, privesti, poate iti place ce vezi, dar nu participi… -Cand s-a petrecut convertirea? -Acum sapte-opt ani, dupa un impas major al vietii. Am trecut printr-o disperare sufleteasca, pentru care nu existau solutii rationale. Atunci am realizat ca fara El nu pot iesi din criza. Cand m-am intors cu fata spre El, m-a primit extraordinar, cu o bunatate care nu incape in cuvinte si de care nu vreau sa ma mai lipsesc. …………………………….. …acel lucru care a asigurat dăinuirea neamului românesc şi care se numeşte demnitatea creştină. Diferenţa între demnitatea umană şi demnitatea creştină este una fundamentală. Dacă am încerca s-o definim pe cea dintâi, am vedea că ea reprezintă chipul omului în om. Socrate a murit demn, dacă mai ţineţi minte. Platon i-a asigurat un fel de evadare, dar el a spus: "Nu! Trebuie să rămân aici! Legile cetăţii, mai presus de toate, trebuie respectate". Socrate respecta legile cetăţii; în cazul lui avem de-a face cu o demnitate pe deplin umană, a omului ca om. Demnitatea creştină nu este a chipului omului în om, ci este demnitatea chipului lui Dumnezeu în om. Şi, dacă aţi observat, omul, şi mai cu seamă creştinul, de regulă, când i se întâmplă lucruri care-l afectează doar pe el, le rabdă. Dar, când se întâmplă lucruri care mutilează chipul lui Dumnezeu din el, atunci luptă, luptă până când ajunge martir. Acest chip al lui Dumnezeu din om este suportul demnităţii creştine. Demnitatea creştină ne-a fost dată de Iisus Hristos. ……………………. -Va simtiti vreodata singur? -Nu. Numai oamenii fara Dumnezeu se simt singuri. Imi aduc aminte de o vorba nemaipomenita. Meister Eckhart, unul dintre marii mistici ai Europei Occidentale a secolului al XIII-lea, se spune ca statea singur sub un copac. Si a venit la el un discipol si l-a intrebat: „Maestre, de ce stati singur?”. Iar el a raspuns: „Nu eram singur, dar acum sunt”. CUPRINS: Urmăriţi-l, citiţi-l şi-l veţi înţelege (Iustin Pârvu) Dan Puric, un apologet ortodox (Dan Ciachir) Mătur poteca spre Biserică Dragostea, mai presus de artă Sensul vieţii, al morţii şi al suferinţei Zodia supravieţuirii Demnitatea creştină Cauză şi efect Cele trei priviri Zece leproşi Cine suntem Lumină de om şi de neam românesc Dan Puric, un foc nestins (Gheorghe Ceauşu)

REVIEW-URI

Scrie un review și spune-ne opinia ta despre acest produs scrie un review
Created in 0.0745 sec